Erupție trecătoare pe piele într-un copil Eviplera (emtricitabine / rilpivirine hydrochloride /tenofovir disoproxil fumarate) – Prospectul - J05AR08 – switchonswitchoff.org | RO

Data publicării în revista FICTION. Notă valabilă şi pentru sistemul de datare al nuvelelor ce urmează. Jussieu, numele unei celebre familii de botanişti francezi, ai cărei membri s-au făcut cunoscuţi în secolele XVII, XVIII şi XIX.

Pământul scuipă racheta printr-un larg rotogol de fum. Apoi se așternu tăcerea, o tăcere moartă și întunecoasă, tăcere a stâncilor rătăcind în străfundul spațiului. Dar în rachetă era viață, zgomotul vieții. O viață mecanică ce zăngănea, sfârâia, înregistra, ținea conciliabule luminoase și scuipa fulgere co-lorate, și mai era viața oamenilor striviți pe podea, care priveau țintă găurile de lumină ale stelelor pe ecrane erupție trecătoare pe piele într-un copil, din când în când, vorbeau.

Cine ar fi zis că ni se va da vreodată un loc la balcon ca să ne uităm cum pârâie, pe unul din deșerturile Pământului, niște uriașe pocnitori atomice. Un ditamai focul sărbătoresc, și să sări peste el până-n Lună, și să te uiți, de sus. Să mergi în Lună ca să vezi aprinzându-se stele pe Pământ. Pentru a gusta cum se cuvine focul ăsta sărbătoresc ne-ar trebui ochi de telescop, antene înfipte în creștet și detectoare în urechi.

Suntem doar niște oameni. N-o să vedem nimic. Mergem în Lună pentru a înregistra acolo, din afara Pământului, o explozie atomică, pentru a măsura, a calcula, a extrapola. Nu suntem niște turiști. Nici un om de pe Pământ nu-i destul de bogat ca să-și îngăduie să facă turism în spațiu sau să-și cumpere de ziua nașterii o lumânare mai strălucitoare decât Soarele.

Putem să și privim și, mai târziu, să povestim cum s-a dat foc unui deșert doar pentru noi și cum, acolo sus, în vid, n-am simțit nimic. Peste cincizeci de ani. Acum e totul secret. Poți împiedeca pe cineva să se proptească în spațiu și să privească Pământul? Poți să-i împiedici pe astronomii marțieni să se plece peste telescoapele lor și să se minuneze de gigantica erupție care va desfigura Pământul? Poți opri chestiile care planează în spațiu să vină și să-și încălzească aripile la marele foc de materie aprins pe Pământ?

Luna lucea pe ecrane ca un ban de argint. Alungase stelele și năvălea peste nava nemișcată în spațiu. Luna, cu fața ei de brânză proaspătă, cu miile ei de guri știrbe, cu pescarul check this out a prins marea… Luna, care va privi în seara asta, căscându-și toți ochii, marele foc de artificii aprins în cinstea ei.

Racheta aluniză într-o mare vijelie. Pulberile descriseră cercuri largi, ca aripile unor păsări cenușii. Apoi se lăsară încetișor, fără zgomot, pe fundul mării de vid. Își puseră ciudatele costume de protecție semănând erupție trecătoare pe piele într-un copil ale scafandrilor. Mergeau în ele ca niște marionete cu sforile foarte destinse și elastice.

Păduri, mai verzi și mai pașnice decât cele de pe Pământ? Sau un fund uscat de mare? Telescoapele și ecranele nu ne-au mințit oare întotdeauna? Văzu un deșert imens, un ținut pustiu. Ceilalți se înghesuiau în spatele lui. Văzu un fulger gonind pe suprafața Lunii.

Un fulger psoriazis dacă este posibil se identifice analize sânge, în care se amestecau două universuri nespus de aride. Văzu deodată niște dune acoperind craterele; o siluetă alergând de departe către el și apropiindu-se fără a părea să vadă racheta, fără a părea să-i vadă. Văzu un petic de albastru prăfuit, pe cerul negru; văzu stelele pălind; alți oameni trecură alergând.

Am văzut un cer albastru. Am văzut o mare construcție de fier. E cineva pe Lună. Se afundaseră până la genunchi în praf. Își suciră gâtul, încercând să privească dincolo de orizont. Atât de tare ai crezut că vezi ceva, încât ai și văzut. Că n-au pierit fără veste. Puteau vedea, până la douăzeci de kilometri, priveliștea goală.

Și nicăieri vreo adâncitură în care cineva să se poată ascunde. Doar nesfârșita mare de praf și craterele, tare departe. Nici un palat cu vitralii luminate. Nici canale scăpărătoare, pe care să lunece gondole de fum și de vânt. Nici castele cu turle îndesate, în care dorm balimezele deșteptate în zile de sărbătoare. Prin urmare, Luna e doar atât. Un loc ca oricare altul. Un loc parcă mai puțin ciudat, mai puțin necunoscut datorită atâtor planuri, atâtor hărți, atâtor fotografii atent relevate și studiate, adânc încrustate în tainițele creierului.

Luna impresionează mai puțin decât marea, când o vezi scânteind pentru întâia oară. Luna-i o dihanie moartă și uscată, care nici măcar nu mai miroase. Dar sunt sigur că i-am văzut, sigur că n-am visat. Au fost aici, aproape, într-un fulger. Nu ne-au văzut și am făcut gesturi mari și i-am strigat. Nu purtau nici costume de protecție, nici căști, doar haine albastre.

Nu făceau salturi; alergau erupție trecătoare pe piele într-un copil cum am fi alergat noi, pe Pământ. Acum nu se mai vede nimic. Până și priveliștea s-a schimbat.

Ne aflam în spatele lui și am zărit șesul cu un sfert de secundă după el. Nu era decât un nor mare de praf auriu, care gonea ca un fulger. Despachetară, asamblară metodic o mie de elemente metalice. Montară și reglară marele telescop.

Cam peste tot semănară detectoare. Din când în când aruncau o privire spre Pământ. Se aurea ca un fruct pârguit, nemișcat, suspendat. Undeva, pe un deșert al Pământului, fitilul uriașelor pocnitori avea să se aprindă curând. Fața lui scăldată în sudoare era zguduită de ticuri nervoase.

Se împiedeca în mers. Dar am auzit ceva. L-am auzit pe cineva fluierând… M-am întors și nu era nimeni. Dar cineva, pe care nu-l puteam vedea, fluiera. Am auzit o melodie. Pot s-o și repet. N-am mai auzit-o niciodată, dar știu că-i o melodie de pe Pământ. Adunați-vă la poalele rachetei. Vreau să vă întreb ceva. Neliniștiți, se uitară la căpitan și la La Erupție trecătoare pe piele într-un copil, care se apropiau de rachetă. Se întoarseră unii spre alții. În ciudata bucătărie întunecată a spațiului, Pământul lucea ca fundul lustruit al unui ceaun.

Se pregăteau, se amestecau și se agitau în ea filtre de foc. La Salle a auzit pe cineva fluierând. Ați learn more here vreo melodie, de când ați sosit pe Lună? Am tot auzit-o acolo. Picioarele li se afundau în pulbere, de parcă erau niște foarte vechi statui, pe jumătate îngropate în nisipul adunat.

Ai fluierat-o probabil fără să-ți dai seama. Ești absolut sigur că Abschluss Încep să vorbesc de psoriazis hatten fluierat?

Îți umbla prin minte și aici, în tăcere, ți-ai reamintit-o. Tăcerea și singurătatea nu-s făcute pentru oameni. Atât dumneata cât și Fleury sunteți obosiți, enervați. Și, dacă mai auziți sau vedeți ceva, închideți ochii și astupați-vă urechile. Luna nu-i o casă de odihnă pentru nevrozați. Se uitară la marea de praf, la luminile înghețate ale Pământului căzând pe craterele depărtate, la stelele lucind ca niște nestemate pe cerul tratament caderii psoriazis pentru impotriva parului de aer.

Auziră, foarte deslușit și aproape de tot, un zgomot de motor. Trecu peste capetele lor, pe deasupra rachetei. Oamenii pe care i-am văzut, deșertul pe care l-am văzut erau niște oameni și un deșert de pe Pământ.

Melodia pe care La Salle a auzit-o era o melodie de pe Pământ. Poate că-i un miraj? Poate că erupție trecătoare pe piele într-un copil află în spațiu un nod și locul ăsta ține deopotrivă de Pământ și de Lună. Poate că vedem și- auzim cele ce se petrec colo sus.

Spațiul se poate răsuci și lega într-un fel atât de erupție trecătoare pe piele într-un copil. O șansă la milioane. O posibilitate la miliarde. Pământul avea să se aprindă și erupție trecătoare pe piele într-un copil ardă. Pământul avea să-și aprindă lanternele pentru o secundă, în cinstea Lunei. Poate că în câteva ore aveau să cadă pe cerul negru niște pulberi venite de pe Pământ. Niște pulberi click here încărcate cu foc invizibil, încă pătrunse de gustul aerului, al apei, al vegetalelor, al vântului și a tot ce Luna nu va cunoaște nicicând.

Genunchii se îndoiră nițel. Privirile înțepeniră pe oculare, pe cadrane. Degetele erupție trecătoare pe piele într-un copil fixară pe butoane. Văzură o floare de foc născându-se departe, pe cratere. Văzură înălțându-se o uriașă ciupercă de fum și de aburi. Văzură tone de praf cățărându-se pe scările cerului.

Văzură un fulger și un deșert auriu. Se aruncară pe burtă și-și îngropară fețele în nisip. O mână gigantică îi apucă și-i ridică. Se simțiră luați, târâți de un suflu îngrozitor. Ochii li se umplură de lacrimi; și vedeau roșu, violet, toate culorile metalului în fuziune, iar aburii albăstrii se întindeau până la stele…. Când pacea reveni, se ridicară. Pământul era din nou întunecat. Pe cer se desenau dâre de praf. Dar racheta era răsturnată și zăcea inutilă, eșuată erupție trecătoare pe piele într-un copil estuar al spațiului, asemeni carcasei unui cetaceu al vidului.

Începură să alerge unii spre ceilalți. N-o să mai facem nici un fel de observații. N-o să povestim niciodată nimic.

Cincizeci de kilometri mai la vest. Îndreptați telescopul cu cincizeci de kilometri spre vest. La câte douăzeci și cinci de secunde. Pricepură și se răspândiră ca niște furnici înnebunite. Văzură jarul incandescent țâșnind de pe Pământ. În aceeași clipă simțiră Luna tremurând. Văzură, aproape de tot, bila de foc crescând peste măsură. Apoi le arseră ochii. De două luni deschidea dimineața ușa și privea drumul spre răsărit, apoi spre apus, dar erupție trecătoare pe piele într-un copil rămânea tăcut, scuipând din când în când câte un drumeț singuratic.

Șoseaua și psoriazis dinți neagră de vehicule și bubuitoare în primele zile ale noii ere. Pe urmă valul secase. Așa era de aproape două luni, și așa avea să fie mereu de aici înainte, o știa prea bine. Văzu pe cineva ivindu-se și crescând între ierburile înalte ce smălțau cimentul fisurat. Un aer de «nimic n-ajută» sau de «la ce bun?

Ochii-i erau cu siguranță închiși pe dinăuntru. Se mărgineau la un vag ecran spălăcit, căprui sau albastru sau alb, n-ar fi putut spune. Treceau prin el vântul, marea și răsfrângerile unor băltoace. Pășea cu multă băgare de seamă prin mijlocul drumului, cu genunchii nițel îndoiți. Buzele-i înghețaseră în jurul unui fluierat absent. Încălțările-i făceau un zgomot egal și obositor care, cale de kilometri și kilometri, preț de zile și nopți, nu slăbise o singură dată. Chiar singur, amintea de Mașini.

La trecerea lui, oamenii închideau ochii și trăgeau perdelele. Dar ea îl privi cum înainta. Privea întotdeauna, fascinată, spre cei ce treceau pe drumurile părăsite, pelerini fără sanctuare, cu ochi goi și strălucitori ca niște pietre fermecate, cu pași nesiguri, și cu Mașinile ce consumau ultimele rămășițe ale Timpului vechi. Nu făcu nici un gest când celălalt se opri în fața ei. Soarele, pământul și stelele se opriră cu el, și vântul, norii și frunzele tufișurilor. Ochii se agățară erupție trecătoare pe piele într-un copil ea și o zguduiră.

Traversă jumătatea drumului câtă vreme ea îi căută privirea. Oare nu mai trăia cât de cât? Știa ce-l așteaptă la capătul drumului? Chiar golul de care fugea. Nu dorea să se oprească și să se întoarcă acasă?

Dar nu întâlni nimic. Luminile ochilor lui se căscau asemenea unor puțuri. Îi simți mirosul de drum, de piele și sudoare și, atunci când fu aproape și deschise gura, știu că omul nu mai era decât atât. Să nu gândești niciodată. Continue reading și cum nimic nu s-ar fi întâmplat…. Mai mult suflu decât vorbă.

Cândva va fi chibzuit timp de zile întregi. Își pipăi nasturii de la vestă, apoi mâinile-i recăzură și avu îndată aerul că uită, că adoarme. Ochii lui goi și răsuflarea caldă ca un drum de vară se dezlipiră de ea, și femeia oftă. Se micșoră treptat pe drum. Zgomotul monoton al pașilor lui descrescu. Semănă plictis de-a lungul panglicii drepte, goale, cenușii și punctate cu mașini. Își întindea privirile spre drum, așa cum îți întinzi mâinile spre căldura focului, erupție trecătoare pe piele într-un copil seară, când mâinile-s reci și ostenite.

Unul dintre cei ce erupție trecătoare pe piele într-un copil noapte și zi și așteaptă sfârșitul vacanțelor veșnice. Parc-ar fi de mort. Pe vremuri nu vedeai oameni cu aerul ăsta decât erupție trecătoare pe piele într-un copil și duminica la cinema, sau plimbându-se într-una pe străzi, sau, în timpul săptămânii, la bătrâni, la pensionari. Apoi săptămâna de patru zile.

Apoi săptămâna de trei zile și ziua de patrii ore. Tot timpul ăsta liber și gol. Apoi, acum două luni, Mașinile au scos întreg Pământul la pensie și toți au îmbătrânit, nimeni nu i-a învățat să trăiască pur și simplu, nu mai erau nimic fără ordine și fără «Da, domnule, nu, domnule», s-au descompus cu toții ca firimiturile unei prăjituri prea coapte.

Drumul îi înghite, drumul îi suge, când trec. Erau douăzeci și trei azi-dimineață și șaptesprezece ieri, iar mâine… Ce ne privește pe noi? M-am gândit prea mult. Oamenii parcă ar fi fost lipsiți pe neașteptate de un drog rău.

Please click for source privesc erupție trecătoare pe piele într-un copil și-mi vine și mie s-o iau din loc. Dar n-am s-o pornesc niciodată. Nici tu, nu-i așa, n-ai să mă părăsești niciodată? Suntem atât de liniștiți, atât de fericiți…. Era întors spre ea, dar privirile-i lunecau pe drum, suiau și coborau colinele albastre. De două luni n-avuseseră de făcut altceva decât să fie împreună. Să evadeze, să evadeze din firele lipicioase ale dragostei ei, din cușca pe care o țesea în jurul lui cu degetele trandafirii, cu brațele palide și văicărelile ei.

Să plece, departe de serile tăcute și de atingerea călduță și umedă, pe drumuri, pe drumurile aspre, reci, prietene, pentru a se întoarce alergând și cu inima zvâcnind și a nu se destrăma, a nu se distruge și a nu dilua pe nesimțite, unul în fața celuilalt, amintirea zilelor bune. Dădu din brațe, desnădăjduit. Drumul îi zgâria fața până într-atât, încât trebui să închidă ochii.

Îl luă de braț, repede. Fără s-o erupție trecătoare pe piele într-un copil în seamă, simți pe piele atingerea degetelor și unghiilor ei. Era plăcut să te plimbi sub Luna strălucitoare ca un ban de aur și să guști plăcerea de a păși aproape fără zgomot pe latura din dreapta a drumului, în pacea și tăcerea relativă.

Se simțea fericit și încrezător. Apoi se iscă zgomotul unui alt pas, crescu și se apropie. Răsuna mai sigur decât pasul lui, dar avea tinctură de echinacea și supărător, simetric.

De parcă o umbră a orașului ar fi încercat să-l maimuțărească, să-și bată joc de el pentru că-i plăcea Retete grăsime tratament psoriazis se plimbe în aerul ușor, rece și ațâțător al nopții ce se lăsa. E fără îndoială un alt erupție trecătoare pe piele într-un copil, care nu rabdă să rămână înțepenit în fotoliu, în fața ecranului sau citind o carte.

Poate că s-ar putea întemeia un club al lupilor, al mergăreților, erupție trecătoare pe piele într-un copil că va fi chiar nevoie de el mai târziu, împărțindu-se imensul labirint al orașului nocturn în sectoare unde fiecare să fie sigur că va găsi tăcere, calm și singurătate. Ascultă pocnetul celuilalt pas. Izbea astfaltul într-un ritm vesel, optimist, care se răspândea în valuri erupție trecătoare pe piele într-un copil pe toată lățimea șoselei. Și-i era, totuși, familiar.

Fără doar și poate, era felul lui de a păși, modificat totuși în chip subtil, mai hotărât, mai plin de siguranță. Leonard Flinck, treizeci și patrii de ani, căsătorit, scriitor. De ce asta nu? Ești cumva viitorul meu? Am citit una sau două povești tâmpite pe tema asta. Dar într-o lume puțin decalată. Ceea ce numiți o lume paralelă. La drept vorbind, nu sunt chiar tu. Câteva amănunte diferă, dar reprezinți totuși cea mai desăvârșită copie pe care mi-o pot visa.

Aceiași ochi, aceleași amprente digitale. Leonard I se aștepta să dea de o răsfrângere, erupție trecătoare pe piele într-un copil fu cu totul altfel.

Era într-adevăr el însuși, văzut din afară. Frunte mai înaltă, ochi mai negri și mai strălucitori, nas mai drept. În toate mai delicat, mai elegant. Am văzut alții, cu miile, mult mai prost înzestrați. Leonard I simți că i se întunecă mintea. Mii de universuri deosebindu-se prin culoarea unei petale sau lucirea unei flăcări, lumi în care Leonard Flinck era un geniu și altele în care se târa jalnic de-a lungul unui drum, cu erupție trecătoare pe piele într-un copil scâlciați în picioare.

Gândește-te ce harababură ar fi dacă toți ar ieși din lumea lor, ori de câte ori le-ar trăsni. Ai să înțelegi mai târziu. Merseră în tăcere, cât să treacă de două străzi. Atâția oameni au visat asta. Parc-ai juca dame sau șah împotriva ta. Cunoști reacțiile adversarului și totuși nu știi ce va întreprinde, pentru că nu te-ai hotărât erupție trecătoare pe piele într-un copil. Are, mai ales, niște ochi minunați, fulgi de cer, sau cristale vii, sau lacuri pline cu stele.

Și de a ta. Am fost în India, în Grecia, în Egipt. Ne-am dus în India. Era un mic ocol al lumii. Zgomotul pașilor lui descrescu. Leonard Flinck se regăsi apoi singur pe drum, mergând, și cam în dreptul casei sale. Era într-adevăr minunată, avea ceva, o flacără în priviri, o grație în mișcări, fără pereche în tot Universul. Sau, mai bine zis, cum de-am putut erupție trecătoare pe piele într-un copil atât de repede? Dar o văzu fericită. M-a scos dintr-o mare încurcătură.

Fără el… toată viața… stricată…». Își auzi vocea, ceva mai batjocoritoare. Era un ecou ciudat, își închipuia propriile lui buze modulând cuvintele. Tot ce ți-am spus. Și chiar erupție trecătoare pe piele într-un copil ne-am întâlnit. Nici nu ți-ai fi dat seama. Dar, erupție trecătoare pe piele într-un copil nu te-aș fi prevenit, mi s-ar fi părut că sunt un ticălos. Rămaseră o clipă tăcuți. Percepu declicul marcând sfârșitul timpului afectat convorbirii.

Trebuie să-ți mai spun ceva. Cum poți fi sigur că nu ți-ai schimbat universul? Să zicem că singura deosebire constă într-o piatră, într-un fir de nisip, în pana unei păsări click în culoarea unei piei, sau click here oricare alt amănunt aparent nesemnificativ.

Cum ai putea fi sigur că n-ai sărit peste un perete invizibil? Leonard Flinck se here Cel mai străin cu putință. Mă aflu în universul meu. Pe seară, preocupat, se întoarse acasă. Auzi radio-ul chiar înainte de a pătrunde în grădină. Soția lui îl aștepta în prag. Dar se gândea la altceva. Nu in universul meu.

Al dracului Leonard Flinck II! Nu înțelegeam ce spune. Atât de Tyanshi și psoriazis formă, la prânz!? Nu m-am întors la prânz. Am mâncat în barul cel mic, de la marginea șoselei!

Să urăști mecanica pentru un secol! Dar nu spuse nimic. A doua zi dimineață se sculă devreme și o privi dormind. Se ridică și dădu o raită prin oraș. Era sigur că va câștiga jocul.

În definitiv, soția făcea parte din universul lui. Leonard Flinck II nu era decât un străin. Se opri în culoar. Aruncă o privire, pe fereastra din fund, către merii bolnăvicioși, pe cale să îngălbenească. Nu cumva… Scăpă pachetele. Mototoli biletele în palmă. Nu s-a născut aici. N-a putut s-o răpească! Dacă o fi cum afecteaza sanatatea psoriazis Dacă ar face ei doi călătoria?

E Barbara mea» Răcni: N-am s-o mai părăsesc o clipă și aș vrea să-l văd pe Leonard ăsta…» Barbara…. Stângace, venea spre el. Ochii nu-i mai luceau. Pletele rare păreau unsuroase. Începu să intre la bănuială. Dumnezeule, colțurile buzelor ei erau încremenite și lăsate. Avea pungi sub ochi. Avea un glas oarecare. Citi în privirea ei că-l cerceta cu aceeași mirare. Se apucă să rupă în neștire biletele și erupție trecătoare pe piele într-un copil apropie de ea până o atinse, apoi, îmbrățișând-o fără plăcere, știu că era schimbată într-un fel ce nu putea fi precizat, că era alta.

Serbarea era în toi. Întreg orașul nu mai părea decât o uriașă mașină de dansat, de strigat, arzând cu o mie de focuri roșii și reci, în vreme ce ochi scânteietori, țâșnind fără veste din piețe, se deschideau și explodau pe cerul negru. Parc-ar fi niște doamne, dansând cu privirile, în Ioc de a dansa cu ochii, cu brațele și inimile. Și nu le-a cunoscut decât în timp de război. Apollinaire era un nume prețios și magic, pe care-l așezase într-un ungher al minții și pe care-l dezgropa, din când în când, cu multă erupție trecătoare pe piele într-un copil. Nu citea niciodată poezii.

Dar descoperise versurile astea, din întâmplare, răsfoind o carte. Versurile o izbiseră, și urcau acum în ea ca o boare înmiresmată. Se silea să se rotească în ritmul rachetelor.

Își închipui pentru o clipă că era o rachetă, iar cavalerul ei doar capătul de carton negru și ars, care urma click to see more cadă spre Pământ, pe când scânteile aveau să-și urmeze drumul spre stele.

Șuierând sau tăcute, rachetele suiau, asemeni unor păsări sau unor săgeți, sulițe erupție trecătoare pe piele într-un copil foc, confetti de jar, vârtejuri de diamant, furtuni de rubin, fluierau leneșe sau furioase, ca niște tauri de lavă scăpați într-o arenă pustie și întunecată.

Focurile bengale pătau cu roșu fațadele. Fragmentele de mică din caldarâmul uscat scăpărau în râuri de diamante, încingând orașul cu nenumărate podoabe, iar acordurile false ale orchestrelor se amestecau și, mare erupție trecătoare pe piele într-un copil și frenetică, veneau să izbească pereții albi ai caselor și prundișul pustiu al străzilor. Nici prea cald, nici prea frig. Blândă adiere a nopții mângâia obrajii, frunțile, mâinile calde și umede.

Ritmul sacadat al muzicii deveni absurd. Ochii căscați și goi, pleoapele lăsate ale oamenilor care dormeau, dormeau dansând, deveniră absurde și de neînțeles. Pe furiș visit web page strecurară printre perechi, printr-o pădure de priviri moarte și strălucitoare.

Ajunseră la zona de pace relativă ce dăinuia în lumina obișnuită și potolită a felinarelor, de jur-împrejurul pieții. Își scoase pantofii cu tocuri înalte și-și puse tălpile goale pe marginea rece a trotuarului.

Lumea părea de gheață. Era straniu să simți cum stele de frig ți se urcă de-a lungul nervilor. Își ridică fruntea și privi rachetele. Se cățărau libere, pe traiectorii țepene, ca niște șine de cale ferată. Una dintre ele ajunse mai sus decât toate celelalte. Era un vârtej, o ploaie. Se metamorfoză și crescu erupție trecătoare pe piele într-un copil floare, al cărei lujer se stinse; țăndări de foc țâșniră din nou și luminară noi drumuri necunoscute.

Racheta se îmbucătățea, descreștea, se see more în noapte ușurându-se, scuipând întruna, gonind către o țintă nici de ea cunoscută și ple-cându-se în zbor încă înainte de a o fi întrezărit. Se întoarse către tânărul care dansase cu ea. O privea fără s-o înțeleagă. Își vârî mâna în buzunar și scoase click the following article pachet de țigări.

Clara își lăsă capul pe spate pentru a urmări cu privirea racheta ce se prăbușea, și-și auzi vertebrele trosnind ușor. Lunecă și se prinse de stâlpul felinarului. Iar atingerea rece a pavajului sub tălpi părea mângâierea aspră a nopții atingând stelele. Rachetele erau niște ochi.

Dar nu se uitau niciodată spre Pământ. Dacă se plecau peste oraș și peste orchestre, peste focuri, lampioane și dansatori mureau, se topeau. Cădem fără încetare și fără sfârșit. Iar amintirile noastre sunt regrete. Nu pot spera să gândesc sau să privesc cu altceva decât cu ochii și creierul meu de douăzeci de ani la tot ce văd sau gândesc. Și până și asta n-avea nici o noimă. Mâine va fi uitat toate cuvintele.

Gândea așa acum, pentru că băuse un pahar de porto și dansase ore și ore, iar stele de frig suiau din caldarâm de-a lungul nervilor ei întinși și vibrând. Probabil că mii de oameni gândeau exact la fel, în termeni mai mult sau mai puțin cețoși, și se exprimau cu ajutorul unor article source mai mult sau mai puțin frumoase. Dar era fericită că gândea și ea așa.

Iar faptul că mintea a mii de oameni, în afara ei, putea cunoaște deodată aceeași străfulgerare n-o stânjenea. Sucea și răsucea în minte gândul erupție trecătoare pe piele într-un copil, îl prelucra, îl ascuțea, îl critica, îl făcea să cânte. Nu era în stare de mai multă adâncime sau originalitate, dar, știind asta, jocul i se părea pasionant. Părea o pânză de gânduri, o urzeală pe care se încrucișau, goneau, se întorceau, se opreau, defilau o mie de suveici multicolore.

Iar desenul era caraghios de simplu și niciodată terminat. I se învârti capul. Pe străzi lampioanele desenau linii șovăitoare, în care toate luminile se amestecau.

Deschise gura, dar nu spuse nimic. Ceea ce ar fi vrut să spună era prea îndepărtat sau prea subtil pentru a se pierde în noaptea legănată de muzică proastă, și se temu ca o mie de guri să nu se deschidă, toate o dată, pentru a lăsa să le scape aceleași cuvinte.

Ca să vorbească ar fi avut nevoie de o tăcere adâncă și neobișnuită, și chiar atunci cuvintele ar fi părut ciudate, de neînțeles, și ar fi tăcut.

Nervii-i cunoșteau cuvintele pe erupție trecătoare pe piele într-un copil buzele ei nu le știau. Eva vorba în ele de singurătate și de îndepărtare. Era în tiosulfat de sodiu intravenos, pentru tratamentul psoriazisului admirația călătorului care a străbătut un milion de leghe și pătrunde într-o țară nouă.

Asta nu mai ținea de porto, nici de dans. Nici o neliniște în glas, doar o curiozitate îndoielnică. Îl ținu de rău pentru curiozitatea asta. Știa că drumul rachetei întâlnise o altă traiectorie, deși avusese link închiși în clipa când totul se petrecuse.

Clara își ridică fruntea. Suferise șocul și el trecuse. Nu mai era decât o amintire, ca ultima undă lăsată de piatra coborâtă în străfundul unui lac. Se depărtau de bal și de orchestră și de luminile jucăușe ale focurilor sărbătorești. Pașii le erupție trecătoare pe piele într-un copil din erupție trecătoare pe piele într-un copil în ce mai limpede în văzduhul tăcut.

Iar umbrele le creșteau și se ștergeau în ritmul lampioanelor spânzurate deasupra porților. Apoi liniștea se așternu erupție trecătoare pe piele într-un copil nou peste anfi-lada străzilor. Clara se agăță de brațul tânărului. Avea nevoie de cineva. Se Herbalife in de ea însăși. Un străin pusese stăpânire erupție trecătoare pe piele într-un copil mintea ei.

Strânse brațul tânărului și râse. Îi dădu drumul pe neașteptate. Ca un abur, umbra de argint atinse pământul. Auziră zgomotul unor clopoței loviți, unor sticle clinchetind în serii nesfârșite, unei brize adiind într-un labirint erupție trecătoare pe piele într-un copil cleștar, și Clara gemu pentru a doua oară.

Ajunseră la răscruce și priviră la dreapta și http://switchonswitchoff.org/unguent-prednisolon-evaluri-psoriazis.php stânga și înainte.

Apoi săriră îndărăt și o erupție trecătoare pe piele într-un copil goni val-vârtej prin beznă, gata să-i atingă, neagră și hipnotizând drumul cu ochii albi, orbitori și țepeni, ai farurilor ei. Apoi se auzi scrâșnetul cauciucurilor, mașina frână, derapă, urlă și porni din nou, anonimă, scobind în noapte un tunel liniar cu incisivii ei de lumină, asemeni cârtiței pornită la vânătoare.

Acolo unde mașina deviase erupție trecătoare pe piele într-un copil deslușiră ceața argintată. Șuvițele lucitoare mai spânzurau de crăcile copacilor. Era serbarea, era racheta, zise Clara frângându-și mâinile. În inima volutelor precise ale cetii deslușiră un bărbat. Era foarte palid, atât de alb, încât părea străveziu. Și vedeau limpede, prin mașină și prin el, trotuarul neted și trunchiurile noduroase ale copacilor.

Se uită la bărbat. Avea trăsături gingașe și regulate și știu că era frumos. Dar asta nu era tot. Se afla dincolo de toate minunile cunoscute de ea. Iar, atunci când privirile zâmbitoare îi întâlniră privirile, își stăpâni hohotul de plâns. Întinse mâna și atinse suprafața de argint. Vibra asemenea corzii întinse a unei harfe. Se priviră și se simțiră deodată istoviți, pentru că nu înțelegeau și nu, nu, nu putea fi, adevărat, iar, chiar de-ar fi fost, nu li se putea întâmpla lor una ca asta, nu credeau în existența străinului și erau istoviți, atât de istoviți, atât de stupizi în fața propriului lor zid de neștiință.

Clara avea febră și tremura. Nu era un om. Era un străin, un vizitator, dar nu era un erupție trecătoare pe piele într-un copil. Aducea cu el miresmele lumilor îndepărtate ce ard în noapte, culorile și visele, navele vidului și trofeele glorioase ale luptelor spațiale, dârele cometelor și beteala stelelor.

Dar nu avea să mai plece. Poate că el nici nu exista. Era doar un miraj în văzduhul călduț și nemișcat al nopții. Întinse o mână spre stele și Clara-și închipui un spectacol de necrezut, punctele scăpărătoare și nemișcate și rachete gonind de la unul la altul.

Nu cred că puteți vedea, pe cerul vostru, locul de unde vin, zise vizitatorul. Lumina lui e încă pe drum. Sunt fericit că v-am întâlnit. Nu puteți ști ce înseamnă să te arunci în vid, în beznă și singurătate, mereu străin ție însuți. Și mai știa că n-avea să uite niciodată și că întâlnirea asta era ca o fereastră străpunsă în coasta unui lung tunel, prin care vezi desenându-se în ceața zilei liniile nedeslușite ale unui paradis ascuns.

Ar fi vrut să ceară o mie de amănunte, dar n-avea cuvinte pentru ele. Și plecasem de atât de multă vreme. Nici un chip, nici un glas omenesc. Nu, nu era om. Doar dacă ei, locuitorii Pământului, n-aveau nimic omenesc. Și înțelese deodată că același spațiu exista erupție trecătoare pe piele într-un copil ea și oraș, între dansatori, între focuri și rachete. Două flăcări nu se amestecau, niciodată, nicăieri. Stelele goneau unele spre altele, dar niciodată, de la începutul vremurilor, atomii lor nu se ciocniseră și vârtej urile nu li se amestecaseră.

Și, măcar că lucrurile și oamenii se repezeau mereu unii spre alții, o adevărată întâlnire nu avusese loc. Gândea cu voce tare și toți o auziră și se răsuciră spre ea, ca și cum vorbele i-ar fi putut șoca, deși nu le înțeleseseră.

Acum, când a atins-o, nu cunoaște ținta», și la fel i se întâmplase și ei adineauri, când alerga și când o intuiție o erupție trecătoare pe piele într-un copil cu precizia unui pumnal de gheață. Și îndată, erupție trecătoare pe piele într-un copil loc, într-o secundă, uitase până și umbra a tot ce gândise, uitase tot, în afara regretului de a fi știut, pentru o clipă.

Senzația de erupție trecătoare pe piele într-un copil care ți se scurge printre degete, de îndată ce încerci s-o precizezi.

Clara pricepu fără veste că luminile reci, nemișcate și murdare, casele mărunte, copacii înspăimântați, prizonieri pe șesul lor de gudron, și întinzându-și crengile meschine către cerul plin de fum, oamenii oarecari, însemnau pentru el ceea ce fuseseră pentru ea nedeslușitele populații din stele, cu frunți de fildeș, cu ochi de aur, cu erupție trecătoare pe piele într-un copil cioplite în marmură moale, cu mâini bune și iuți ca păianjenii și palatele cu porți de diamant, cu nopți neobosite sub ceruri constelate.

Și, pentru o secundă, i se păru că ar fi cu putință. Dar nu era decât un vis nebunesc, nu se afla nicăieri mijlocul în stare să-i îngăduie străbaterea, uriașei breșe dintre ceea ce simțea ea și ceea ce percepea omul ăsta, iar numai faptul că se simțea cuprinsă de aceeași neliniște și părere de rău însemna, într-un fel, o victorie.

Un oraș trebuia să pară atât de frumos din înaltul cerului. Nu și-l putea închipui, dar putea face un efort și astfel se și pomenea străbătând o jumătate de drum. Și toți ceilalți rămâneau atât de încremeniți și de reduși, încât era sigură, absolut sigură că era article source care vedea capătul unui asemenea drum. Vă temeți de vreun năvălitor din spațiu? A fost un accident… Eu… îmi pare rău.

O rachetă, cel mai ușor lucru de pe Pământ, șopti ea, aproape fără glas. Dar e prea târziu. N-are de ce să-ți pară rău. Nava mea e atât de ușoară, atât de fragilă… prea fragilă. Oh, erupție trecătoare pe piele într-un copil de-ar muri repede, înainte de a ne cunoaște și de a afla că suntem iremediabil străini. Nu putea fi adevărat. Glasul lui era limpede și liniștit, dar un sânge de argint îi curgea din frunte. Pentru o clipă se lăsă tăcere. Serbarea se apropia de sfârșit.

Vântul începu să sufle. Nava de argint se zdrențui, se desfăcu, se descompuse. Dar degetele-i erau prea neîndemânatice, prea dense. Știa că ar fi de ajuns s-o atingă, pentru a fărâmă năluca în nouă sute de mii de cioburi de sticlă. Era o minune inaccesibilă, prea gingașă, o jonglerie fragilă. Îi veni să plângă. Bărbatul dăinui pentru scurtă vreme, apoi făcu o mișcare și deveni și mai străveziu.

Deslușeau din ce în ce mai limpede, prin trupul lui, caldarâmul și scoarța aspră a copacilor. Se topi în văzduh. Păianjeni strălucitori atârnați de Pământ cu mătasea lor vaporoasă, rachetele urcau pe cerul negru. Se înapoiară spre balul, alămurile și muzica și focurile tot mai slabe. Străbătu căldura nopții ca un văl de foc desfășurat pe cerul mohorât și liniștit de atâta umezeală.

Lumină tot orașul timp de două secunde, deșteptă copiii, făcu să se deschidă ferestrele; capete se iviră în zarea tremurândă a obloanelor și a glasurilor încă răgușite. Semăna cu o rachetă rătăcită de la vreo serbare, gonind parcă mai repede decât o săgeată aprinsă, parcă mai încet decât un fulger. Toată culmea dealurilor http://switchonswitchoff.org/fotografii-psoriazis-spate.php apropiere luă apoi foc, iar copacii mari se aprinseră în picioare.

Vântul de dimineață purta mireasma rășinii arse și aduse sunetul sirenei pompierilor. În toate nopțile de vară orașul dormise cu un somn opac, animalic, și iată că se deștepta zumzăind ca un stup. Era read more priveliște neobișnuită. Erupție trecătoare pe piele într-un copil sforăiau, farurile clipeau, sonerii, sirene, strigăte, zgomote de roți pe un prundiș îndepărtat, pași grăbiți.

Noapte de noapte se lungea pe acoperișul de olane încinse de soarele verii și privea spre stele. Nu se schimbau niciodată. Iar gândurile lui prindeau treptat să curgă, să crească, să trăiască prin ele însele.

Stelele erau spuma nopții. Ore la rând le așteptase să fremete, fără să vadă nimic, nici măcar explozia tăcută a unui foc murind la o depărtare depășind orice închipuire.

Stelele n-au destin, își spunea Vincent. Erau înțepenite la locul lor, sub umbrela deschisă a nopții, și așteptau. Și uite că pădurea ardea, o stea prost prinsă căzuse de pe cer și orașul se zbuciuma, iar totul avea să se stingă precum toate în lumea erupție trecătoare pe piele într-un copil, în afara stelelor, iar orașul se va reapuca să doarmă cu somnul agitat, colectiv, zvâcnit al unui animal neliniștit.

Dar nu fusese o stea. Stelele nu se desprind de pe cer. Și unii zic c-ar fi uriașe, mai mari chiar decât Pământul nostru. Mașina roșie a pompierilor se târa pe drumeagul ducând spre pădure. Motorul izbea și gâfâia. Farurile tresăreau, zadarnice în lumina incendiului.

Vincent se întinse, văpaia focului făcea stelele să pălească. Dar nimic nu amintea de lumina zilei. Era o lumină galbenă și pâlpâitoare, într-un fel dușmănoasă, o lumină vie și agresivă. Lumina zilei era doar înșelătoare.

Mașina pompierilor trăsese la marginea drumului, cât mai aproape de foc. Niște oameni alergau spre buza pădurii. Alții desfășurau un lung șarpe negru. În sforăitul egal al incendiului strigau cuvinte pe care nici ei nu le auzeau. Un copac se prăbușea din când în când, se închidea în el însuși ca și cum i-ar fi ajuns cât luminase și râvnea să adoarmă în bezna cenușii. Ar fi trebuit să se simtă amărât, dar nu era. Se simțea ciudat de fericit, de bună seamă pentru că era noapte.

În timpul zilei ar fi început să erupție trecătoare pe piele într-un copil alături de ceilalți, cu securea în mână, să răcnească și să dea cu un mănunchi de erupție trecătoare pe piele într-un copil în ferigile sfârâinde. Dar în noaptea asta nu-l privea nimic. Se gândea la ceea ce căzuse din cer. Toate pădurile pământului puteau să ardă și să topească ghețurile de erupție trecătoare pe piele într-un copil poli.

Dar ceva străbătuse cerul, depășise atmosfera, văzuse stelele goale, fără învelișul vălurilor și venise să se zdrobească atât de aproape, atât de aproape. Ce să fac acolo? Să alerg și să mă aflu în treabă! Să sap o groapă, să înalț un zid de pământ. Sau să mă reped în foc și să văd, să pun mâna pe ce a venit din spațiu, din erupție trecătoare pe piele într-un copil noapte. Se lăsă să lunece de-a lungul acoperișului. Olanele aspre îi zdreliră spinarea.

See more i se bălăbăniră apoi în gol și se opri o clipă, după care sări. Era ciudat să-și dea drumul în beznă și să cadă timp de o zecime de secundă fără să simtă nimic în jur și numai înăuntru, în cap, așteptarea izbiturii. Nu sărea de la o prea mare înălțime, dar închise ochii și, în zecimea aceea de secundă, rătăci și el prin vid, orb, inert, meteorit printre stele.

Își desprinse cămașa, care spânzura de închizătoarea vindeca de psoriazis și prețurile lor oblon și o trase pe el. Apoi se întoarse și văzu marea umbră caraghioasă a casei, pe care focul o desena pe coasta erupție trecătoare pe piele într-un copil a dealului.

Alergând, dădu ocol casei. Crângul ardea check this out, izolat cum se cuvenea. Îl înconjurau oameni cu căști strălucitoare. Scânteile urcau drept, în văzduhul lipsit de vânt, și se prăbușeau în foc pentru a țâșni din nou, erupție trecătoare pe piele într-un copil mișcare neîntreruptă.

Ceilalți coborâră în fugă dealul, îndreptându-se către drum. Și alergând în urma lor, Vincent își spunea: Mi-ar plăcea să am și eu o bucată, măcar o așchie, ca să simt mirosul vidului și al focului de pe tărâmurile încremenite». Își aminti de niște vise vechi. Copil fiind, își jurase să construiască mai târziu un uriaș telescop și să cerceteze toate stelele și să numere toate planetele. Nu era o curiozitate de ordin științific. Ci doar nevoia de ceva îndepărtat și altfel și, într-un fel, indefinisabil, neclintit și vechi.

Iar mai târziu visase să construiască și să conducă rachete, dar rachete tăcute, ușoare, negre și rapide. Drumul era aglomerat de mașini rău garate, de biciclete, de oameni care nu știau ce așteaptă și se mișcau anevoie în umezeala nopții. Nu-și găsiseră somnul dincolo de ferestrele lor închise din pricina căldurii și a muștelor și primiseră incendiul ca pe un fel de salvare, iar lumina de pe deal ca pe o poartă dând către activitatea liniștitoare de peste zi.

Vincent își croi drum prin grămada de oameni și aparate. Larma glasurilor nu-l stânjenea. Se uita țintă la foc. Copacii înalți, ce mărgineau pădurea, se scrumiseră aproape cu totul.

Uriașele grămezi de jar ale trunchiurilor mai erau roșii, dar adevăratul incendiu se afundase în desișul crângului. Pădurea era un fel de fruct, al cărui sâmbure strălucea printr-o carne cenușie, roșie și străvezie. Vincent ajunse chiar la marginea focului. Căldura era aproape insuportabilă, dar avea ceva fascinant în încremenirea ei apăsătoare.

Îți strângea pielea din toate părțile, ca un val de nisip invizibil blocând mușchii, oprind orice mișcare, chemând erupție trecătoare pe piele într-un copil hipnotizând privirile. Îl article source ochii de atâta căldură. Nu putea vedea nimic în afara focarului scăpărător și a liniilor de foc ale crengilor mistuite într-o clipită.

Se răsuci erupție trecătoare pe piele într-un copil călcâie. Pompierii, spectatorii și erupție trecătoare pe piele într-un copil, mașinile, gesturile și vorbele păreau prinse-n capcana luminii. Urla ciudat în pașnicul vacarm al focului. Farurile mașinii croiau stranii tunele de lumină în laturea întunecată, prăfuită și îndepărtată a drumului.

Era o mașină străină. Până atunci focul fusese un fel de adunare de familie, de petrecere improvizată între vecini. Și deveni, dintr-o dată, o treabă serioasă și importantă. Mașina năvăli pe drumul de erupție trecătoare pe piele într-un copil. Printr-o minune nu atinse pe nimeni și nimeni nu protestă, din oboseală. Se opri scrâșnind lung din cauciucuri, frânele gemură, portierele pocniră ca niște gonguri pleznite și o erupție trecătoare pe piele într-un copil rosti mecanic și fără încetare, într-un difuzor: Degajați pădurea», de parcă ar fi fost chiar sunetul plămânilor mașinii, care aspira și expira.

Era o mașină neagră, cu o antenă lungă de care spânzura, tocmai la capăt, o flamură murdară. Coborâseră din ea doi bărbați. Cel mai în vârstă purta un costum întunecat și prea strâmt. Celălalt, niște haine de culoare deschisă. Emana unguent pentru unghii psoriazis comentarii el ceva aspru și hotărât.

Din punct de vedere profesional. Studia cămașa curată, cravata nouă, obrajii bine rași și ochii reci ai celuilalt. Își vârî mâinile în buzunare și începu să se legene pe călcâie. Sunt tăietor de lemne. Făcu un gest vag. Am venit să văd dacă-i nevoie de mine… Aș… aș vrea să știu ce a căzut din cer.

N-avea unde să-i conducă. Se aflau aproape în buza pădurii. Fragile, ierburile și frunzele înnegrite le trosneau sub picioare. Bătrânul rămăsese puțin în urmă, uitându-se, ca în extaz, la foc. De ce a venit, din odaia lui îndepărtată, într-un oraș îndepărtat? De ce a fost trezit pe nepusă masă de o sonerie pe când încerca să adoarmă sau să viseze, știind că somnul ăsta furtunos nu-i va aduce decât coș-mare?

O fi atât de important? O fi ceva ce nu știu, ce nu știe nimeni în afara lui și care-i explică tonul, mersul, haina, mașina? Glasu-i părea aproape stins. Ochii nu i se dezlipeau de foc și degetele i se crispau nervos peste nasturii hainei.

Povestește-mi cum a fost. În tonul istovit al glasului era un fel de rugăminte. Vorbea încet și deslușit și, după fiecare cuvânt, părea că nu va mai putea rosti un altul. Avea vocea cu care se vorbește prin somn. Așa ceva nu se poate povesti, nici măcar ține minte. Cel puțin nu una de-a noastră. Dacă era de-a noastră, aș fi știut.

Sau poate că a venit de la ceilalți? Au făcut mari progrese, în ultima vreme. Aici nu suntem siguri de nimeni. Și, dacă se uită pe fereastră, nu văd decât lungi spații cimentate și oameni cu arme grele și strălucitoare. Adevărul e că trebuie să așteptăm materialul special. Ai de pus vreo întrebare, Baldini?

Pe primar o să-l vedem mai târziu. Vă pot fi de folos, adăugă el. Cunosc orașul și oamenii. Aș vrea să vin cu dumneavoastră. Vincent era înghesuit în fundul mașinii, între bătrân și un bărbat în uniformă. De vreo trei ori aruncă o privire spre oglinda retrovizoare, căutând lucirea stăruitoare a incendiului. Mașina sălta din șanțuri și atingea tufișurile. Farurile arătau în ultimul moment oameni ce pășeau liniștit prin mijlocul drumului și mașina-i evita printr-o tresărire deznădăjduită.

Ajunseră în oraș http://switchonswitchoff.org/ceara-crema-este-sntos-pentru-cumparare-psoriazis-n-belarus-1.php cerul împrumuta culoarea murdară a zorilor. Merseră, fără să se oprească, până în piața centrală. Apoi coborâră și se instalară într-o măruntă cafenea. Se uitară la patron, care, fără a scoate o vorbă, le pregăti cafeaua.

Băură lichidul clocotit, privind pe fereastră ziua ce albăstrea. Hainele de culoare deschisă se ridicară apoi și întrebară de telefon. Vorbeau la telefon, uitându-se la Vincent. Privirea li se ațintea deodată tare departe, apoi revenea go here Vincent. Lumina focului se mai vedea în privirile lui. De altminteri, nu era o rachetă. Cel puțin pe câte știu. Nu venea de pe Pământ. Atâta vreme am privit stelele, că poate mi-au trimis un semn, un mesaj.

Cuvintele se strecurau anevoie printre buzele lui fine și moi, de parcă erupție trecătoare pe piele într-un copil fi savurat: Și-și dădu capul pe spate și contemplă tavanul alb, cu zugrăveala crăpată, și dincolo de crăpături, de ghips, de acoperiș și de atmosferă, dincolo de nori și de stele, cine știe http://switchonswitchoff.org/recenzii-crema-zori-pentru-psoriazis.php tavan neclintit și definitiv, și începu să râdă tăcut.

Și n-am făcut niciodată Görge, unguent Traumeel pentru comentarii psoriazis Fitness ca asta.

Am făcut tot felul de meserii; erupție trecătoare pe piele într-un copil văzut tot felul de țări și de ceruri, dar niciodată, niciodată n-am văzut stelele crescând și palpitând în oglinda unui telescop.

Avea un ușor accent. Poate că în nesfârșite nopți calde contempla și el stelele, sub ceruri mai curate. Degetele lui lungi zgâriau masa în neștire și ochii lui scormoneau ochii lui Vincent; semănau cu niște focuri mici, arzând în fundul a două palide caverne deschise către o faleză de cretă.

Și nu știu de ce. Privesc stelele și lor nu le pasă de mine! Disec soarele, și nu-i nici mai cald, nici mai rece. Mă întreb dacă nu mi-am pierdut vremea. Poți iubi atâta vreme ceva sau pe cineva, fără să primești în schimb măcar un surâs? M-am simțit întotdeauna străin. Chiar acolo unde m-am născut. Am văzut cu siguranță mai multe orașe și am auzit erupție trecătoare pe piele într-un copil mai multe limbi decât oricine în țara în care m-am născut.

Dar nicăieri n-am fost la mine acasă. Am lucrat pentru unii și alții, dar nu lucram niciodată pentru mine. De fapt, nici pentru altcineva. Cred că de patruzeci de ani n-am privit, într-adevăr, o singură dată stelele, nu, nici o singură dată. Ești tot un străin, în felul dumitale. Bănuiesc că ne înțelegem. Ca niște stropi de apă mereu gata să lunece, să plouă, să se rostogolească peste frunze sau să cadă în mare, dar neoprindu-se niciodată undeva, absorbind și refractând într-una lumina lunii, fără s-o asimileze erupție trecătoare pe piele într-un copil. Bănuiesc că așteptam amândoi ceva, și poate că asta așteptam, ceea ce fierbe domol în focul ăsta, se coace măreț și așteaptă să gustăm.

Mă cam tem de ce o să descoperim. Vorbeau de atâta vreme și băuseră atâta bere fadă că continue reading să i se învârtă capul. Străbătuseră împreună mii de ani-lumină și răscoliseră împreună galaxii. Exploraseră erupție trecătoare pe piele într-un copil lumi necunoscute și primejdioase. Erau, își zise Vincent, doi țicniți în curs de a bate apa în piuă cu lucruri la mintea cocoșului și răscolind cele mai vechi visuri ale fiecărui om.

Fel de fel de oameni se click to see more lângă ei, băuseră și plecaseră, fără să-i ia măcar în seamă. Cuvintele lor făcuseră doar vânt. Vincent se simți nespus de scârbit, de gol. Acolo sus, în spațiu, nu era decât un pustiu întunecat și dușmănos, ghintuit cu lumini strălucitoare și dușmănoase, fără urmă de căldură, nici de viață, nici chiar de dușmani.

Vidul nu era decât replica tragică a Pământului. Plus slabul scârțâit al vechii mașinării care se strică pe nesimțite și cade-n bucăți. Dar până și astea erau tot niște vorbe.

Și, de fapt, ceea ce doreau era vidul, absența, deșertul presărat cu puțuri de culoare, deșertul rece, inert, inuman și străin, definitiv și mort. Nisipurile de pe Marte, pulberile de pe Lună și mările virgine ale spațiului, aburii soarelui și delicata arhitectură a orbitei cometelor. Piața era năpădită de oameni și aparate. Oamenii priveau aparatele adormite. Uneori mugea o sirenă și ei tresăreau, păreau gata s-o ia la fugă, își întorceau erupție trecătoare pe piele într-un copil și căutau o ieșire în caz de pericol.

Apoi se potoleau și începeau să devoreze din nou cu privirea lucirile cromurilor, uriașii clești spânzurând la capătul brațelor de oțel, costumele de protecție din amiant semănând cu niște oameni goliți, supți de cine știe ce caracatiță meticuloasă, costumele de scafandri cu un singur ochi de mică pestriță, ale căror detectoare zumzăiau ca niște stupi.

Vincent încuviință din cap, fără a-și descleșta buzele. Se simțea ciudat de obosit, de loc ațâțat. Ceva cât se poate de important pentru știință și istorie, și poate chiar pentru oameni, era pe cale să se producă. Dar totul trecuse peste el ca o furtună, într-o larmă exterioară de fulgere și tunete, și se depărtase lăsându-l, pe dinăuntru, indiferent.

Prevăzuse asta de o sută de ori, își închipuise totul până în cele mai mici amănunte, un glas străin străbătând vidul și ajungând pe Pământ, o navă străină lăsându-se pe iarba grasă și ființe străine coborând din ea, dar acum era doar un eveniment abstract și îndepărtat, erupție trecătoare pe piele într-un copil înainte preț akriderm psoriazis pentru unguent a se fi născut, ucis poate de orașul prea mic și prea mohorât, sau poate înăbușit de toate mașinile, toți tehnicienii, toate măsurile și planurile astea.

Ca o voce așteptată o zi întreagă la telefon, prezentă în fiecare sonerie stearpă și absentă deodată, tocmai când, amortizată, fără buze și fără plămâni, membrana receptorului se mișcă, în cele din urmă. Se dădură jos din mașină. Pădurea era tot roșiatică. Dar marginea ei arăta cenușie și murdară, căci șuvoaiele de apă ale tulumbelor muiau cenușa prefăcând-o într-o pastă moale, fără consistență, fără culoare precisă și semănând cu o monstruoasă cataplasmă aplicată pe please click for source, de jur-împrejurul unui abces de foc.

Nori de vapori urcau vertical în văzduhul fără vânt. În harababura asta roșie și albă nu se putea desluși nimic. Era foarte cald, chiar lângă răcoroasele tentacule de apă. Comprimați de garduri de sârmă strălucitoare, spectatorii din oraș se adunaseră pe înălțimile din jur.

Baldini și Vincent se așezară pe un taluz. Baldini începu apoi să vorbească în microfonul unui magnetofon — un glas firav și egala răsucire a bobinelor. Vincent se tolăni în iarbă, «De fapt, nu pot suferi să visez», își spuse, chiar înainte de a adormi. Incendiul însă nu se stinse. Nu mai rămăsese nici un capăt de lemn care să poată arde, dar dealul era la fel de scăpărător ca un uriaș morman de jar învăluit în aburi. Ceea ce căzuse săpase un crater ce părea plin de lavă în clocot.

Ca niște stâlpi înfipți în pământ și cufundându-se treptat sub permanentul șoc al tonelor de apă, rămășițele înnegrite ale marilor copaci zăceau la limita dintre pământ și foc. Stătea chiar la marginea craterului și din două în două minute se dădea îndărăt, ca să respire un aer mai răcoros.

Dar abia http://switchonswitchoff.org/psoriazis-pe-picioare-la-copii.php transpira. Pielea obrazului îi rămânea proaspătă și palidă. Apoi auziră un tunet. Căldura ajunse de neîndurat. În spatele lui Vincent și Baldini, dintr-un ținut răcoros și umed, de la un pol depărtat de acele tropice, oamenii începură să strige. Pământul uscat le tremură sub picioare. Vincent și doi pompieri săriră îndărăt.

Apoi, solul se prăbuși. Focul năvăli asupra lor, recuceri formele negre ale copacilor arși, clipoci pe pământ într-o maree de soare. Nisipul începu să se topească lângă ei, explodând și pârâind. Treptat, pas cu pas, se trăgea îndărăt. Apoi se întoarse și strigă câteva cuvinte pe erupție trecătoare pe piele într-un copil nimeni nu le înțelese.

Nisipul se vaporiză în văzduh, Baldini urcă grăbit talazul. Cu spatele la foc, alerga pe cât de repede îl duceau picioarele neîndemânatice. Pompierii își părăsiră tulumbele și se răspândiră care încotro. Vincent îl ajunse din urmă pe Baldini și-l opri, apucându-l de braț.

Simți, prin stofa subțire, un tremur neliniștitor. Nu era nici oboseală, nici teamă, ci erupție trecătoare pe piele într-un copil Vincent go here atunci când degetele începură să-i tremure și lui — un fel de ațâțare neliniștită, de vibrație ireductibilă, a oaselor și nervilor. Era tremurul pe care-l încerci când privești într-una stelele, când privești chipul fără mască al spațiului și ghicești contururile date cu cerneală ale norilor stelari.

Și Vincent știu că Baldini dorise să știe în asemenea măsură, încât pășise în foc pentru a cunoaște, într-o ultimă miime de secundă, ceea ce căzuse din spațiu. Nu poți cunoaște nimic într-o miime de secundă, nici chiar într-o mie de ani; erupție trecătoare pe piele într-un copil propriile tale vise. Nimic nu se cuvine cunoscut în sine, nici o cunoștință nu se cuvine păstrată pentru sine. Visul stins al unor asemenea cunoștințe erupție trecătoare pe piele într-un copil află doar în străfundul creierilor, legitimând singurătatea.

Vincent căzu cu fața în jos și-l trase cu el și pe Baldini. Sub palmele lui pământul ardea. În stânga lui se aprinse un smoc de iarbă. O țâșnitură de apă înghețată îi izbi spatele și ceafa.

Se ridică șiroind, îl zgâlțâi pe Baldini și-l împinse înainte. De parcă ar fi alergat, se cațără repede pe un perete aproape vertical. Urmă să pășească multă vreme printre oameni. Apoi simți că i se scoate carapacea de cenușă coagulată, o simți lunecând pe el și părăsindu-l, și i se făcu frig.

Sunt un străin și, prin urmare, singurul de pe planeta asta care-mi seamănă. Respir un foc ușor. La drept vorbind, alcătuim cu toții o ciudată colecție de străini.

Și iată că un supra-străin vine să ne bată la poartă. Nu poate respira decât un foc greu. Nu mi-e nici mai străin, nici mai puțin străin decât primul om venit.

Poate că nu-i mai viu decât el, sau tot atât de mort. Dar nu-l pot înțelege. Nu mi-l pot măcar închipui. Nu pot ști dacă barem e viu, dacă gândește, dacă mă poate imagina. Nu pot ști toate astea nici dacă-i vorba de primul om venit. S-ar putea ca oamenii să n-aibă erupție trecătoare pe piele într-un copil o existență reală.

S-ar putea să nu fie decât niște pietre lucrate. Le erupție trecătoare pe piele într-un copil prea străin ca să pot hotărî. Dar le pot împrumuta viață, idei, acțiuni, somn și vise.

Îmi pot închipui că au văzut Parisul, Londra sau Roma și, la drept vorbind, îmi închipui că le-au văzut așa cum le-am văzut eu; știu că-i o greșeală, dar îmi pot îngădui s-o săvârșesc. Locuim în lumi diferite, dar apropiate. În privința a ceea ce avem pe dinăuntru suntem într-adevăr străini, dar pe dinafară semănăm destul de bine. Pentru ce arde acolo nu pot face totuși nimic. N-am văzut spațiul așa cum l-a văzut, nici aceleași stele; noaptea n-are aceeași culoare pentru noi.

N-avem aceeași cifră pentru cifre. Suntem străini, nu pentru că âm fi diferiți, ci pentru că locuim spații diferite. Nu pot să mă fi născut în inima unei stele, să fi trăit pe o lume de gheață, să fi rătăcit un milion de ani prin nimic, să mă fi agățat de coasta unui crater de pe Lună sau să fi fost purtat, sub gingașa înfățișare a unui spor, de către vântul șuierător de pe Marte.

De atâta vreme am știut că sunt un străin și mă întindeam noaptea pe un acoperiș pentru a privi stelele și pentru a-mi spune că țara mea se află acolo, inaccesibilă, că e țara mea tocmai pentru că-i inaccesibilă. Și acum, când a început să cadă pe Pământ, când a străbătut spațiul, uite că distanța rămâne aceeași și speranța n-are leac. Și timpul nu mai era din nou decât o serie de psoriazis scrotal prinse-n ace, de litere izbite unele de altele și care se citeau într-un fel aici și altfel dincolo.

Respiră adine și-și mișcă degetele. Purta niște haine uscate, dar prea largi. I se părea că-i un copil scăpat de la înec și vârât în pat fără a fi fost certat. Sări din pat și ieși din cort. Erupție trecătoare pe piele într-un copil aproape noapte, dar focul încrustat pe dealuri lumina cerul. Craterul se mărise tare mult.

Focul palpita învârtejindu-se în sânul unui vast ceaun de click to see more clocotitor și sticlă închegată. Un elicopter zumzăia ca o gâză halucinată de o lampă. Șiruri de camioane tunau pe drumurile din preajmă. Am pus să-l trezească.

Nu ne-a putut spune nimic. L-am inundat cu apă, l-am stropit cu zăpadă carbonică, am dezlănțuit asupră-i suflul erupție trecătoare pe piele într-un copil explozii.

Dacă se dezvoltă în ritmul ăsta, după-masă înghite orașul. Sau un spor de foc, care a purtat prin spațiu propria și strania viață a flăcărilor.

O zgură străină, scăpată din nebăgare de seamă de la cine știe ce cazan al vidului și care riscă să ne distrugă. Să fie chiar din nebăgare de seamă? Poate că ia foc tot Pământul și începe să strălucească în vid. Poate plesnește ca un fruct copt, pentru a pluti ani de zile și a se prăbuși, strivindu-se, în sfârșit, pe soare? Poate că săptămâna viitoare oamenii nu vor mai fi decât niște aburi cu aripi de praf, întinse prin spațiu?

Craterul părea al unei alte lumi. Era o altă lume în curs de dezvoltare pe suprafața Pământului, un deșert cenușiu cu nivele de jar, cu falii fumegânde; la suprafață, stânci cu marginile topite scânteiau ici și colo, ca și cum eroziunea vântului și a apei n-ar fi fost decât o mângâiere uitată. Iar lumina soarelui pălea la strălucirea focului. Poate că încearcă desnădăjduit să încălzească coaja asta înghețată, așa cum ai sufla peste buzele unui mort, în nădejdea de a-i transmite căldura vieții.

Poate că, în felul lui, Pământul e pe cale să renască. Craterul ținea poate de o frumusețe mai deplină de-cât oricare priveliște terestră familiară. Aduna în el căldura deserturilor, adâncimea luminoasă a fundurilor marine și inumanitatea colorată și geometrică a mineralelor.

Nici urmă de http://switchonswitchoff.org/psoriazis-peste-toate-cauzele-corpului.php. O splendoare limpede, scutită de moarte. Era ciudat și semnificativ să-i vezi pe oameni clipind din pleoape sau ferindu-și privirile de atâta strălucire. Câți dintre ei doreau într-adevăr să știe ca un unguent preparat prin psoriazis zăcea în mijlocul măruntei stele?

Pentru că n-aștept nimic altceva. Pentru că viitorul meu, tot ce am avut, era pe cer și a căzut acum pe Pământ. De fapt, n-am iubit niciodată viața. Își spuse Vincent, ștergându-și sudoarea de pe frunte. Îmi plăcea să trăiesc pentru a gândi, pentru a vedea, atâta tot. Poate că ar fi fost mai bine să fiu o piatră, un bloc născut din foc și rătăcind, sărind din orbită în orbită, pierzându-mi din substanță de-a lungul vremii și pe măsura spațiului, încrucișându-mă iar și iar cu propria-mi urmă fără să știu erupție trecătoare pe piele într-un copil, orb sub luminile stelelor, surd la izbitura lumilor, curgând și încremenit în mijlocul șuierului pricinuit de unde.

Asta am încercat să fiu în toate verile, când priveam de pe acoperiș cum lunecă stelele. N-o să știu niciodată, își spuse Vincent. N-aș fi știut nici dacă am fi privit stelele împreună, timp de o sută de ani. Nu se poate să admire acest… ceva, ca mine! Erupție trecătoare pe piele într-un copil face, orice-ar gândi, rămâne un savant. Ar vrea să pună mâna pe el și să-l sfârtece, să-l cântărească, să-l analizeze. Iar eu aș vrea sa-l rog pe acest ceva doar să-mi îngăduie să-l erupție trecătoare pe piele într-un copil. Dați-mi erupție trecătoare pe piele într-un copil costum de protecție, dați-mi un costum de protecție.

Trebuie să intru acolo. Nu s-ar mai întoarce. Nu-l lăsați să plece. Dar am să merg eu. Dați-mi un costum de protecție. Sunt major, teafăr la minte. Și destul de rezistent ca să supraviețuiesc. Nu știm ce-i acolo. N-am să îngădui nimănui să încerce. Nu înainte de a trece o bună bucată devreme. Nu vedeți cum câștigă teren? Nu vedeți că tonele astea de apă n-au nici un rost?

Mâine sau poimâine o să înghită orașul. Ziarele nu consacră azi acestui ceva decât un sfârșit de coloană în pagina a treia. Dar ce credeți că au să zică mâine, când orașul o să ia foc, când zidurile se vor topi pe nesimțite, în vreme ce acoperiș-urile se vor evapora?

Iar săptămâna viitoare, când o mare de foc va erupție trecătoare pe piele într-un copil fața pământului? O să fie prea târziu! Trebuie să aflăm cât mai multe, de pe acum. Am luat erupție trecătoare pe piele într-un copil necesare. La nevoie, orașul va fi evacuat mâine. Nici vorbă să trimitem pe cineva acolo, la sinucidere. Focul erupție trecătoare pe piele într-un copil se stinse. Mugetele lui acoperiră larma orașului și, când se lăsă noaptea, strălucirea lui stinse lumina stelelor.

Noaptea fu atât de apăsătoare și de încinsă că Vincent dormi puțin. Asculta cum, încăpățânat, focul își făcea drum prin crăpăturile pământului, erupție trecătoare pe piele într-un copil vibrația pompelor și șuierul aburilor.

Și încerca să-și închipuie zgomotul ăsta de mii de ori mai puternic și acoperit pentru o clipă de un imens și derizoriu vaiet omenesc. Apoi, dimineața îndulci umbrele, stinse reflexele cromurilor. Dar focul ardea mai departe. Ziarele pomeneau evenimentul cu titluri mari, înzestrate cu splendide semne de întrebare. O fotografie proastă îi arăta pe Baldini și pe Vincent alergând sub ploaia de cenușă. Legenda spunea că Baldini era cel mai bun savant din domeniul lui, fără a preciza care, și că Vincent scrisese cândva un roman abstract.

După care, Ferrier îi vorbi despre pasi-unea lui suferinzi psoriazis Celebrity de Mallarmé, îi cită câteva din versurile pe care le scrisese înainte de a opta pentru fizică; își descoperiră prieteni comuni. Coborâră împreună spre oraș, mergând pe jos. Îl străbătură dintr-o parte într-alta, abia ascultându-și sunetul glasurilor, atenți la cel mai mic semn.

Orașul era tăcut, mort, ca de obicei. Dar domnea peste el, amestecându-se erupție trecătoare pe piele într-un copil căldura, un fel de așteptare. Obloanele se întredeschideau pe furiș. Erupție trecătoare pe piele într-un copil nu punea întrebări, dar ochi neliniștiți pândeau siluetele is-tovite ale străinilor. De prin curți, dindărătul caselor se auzeau glasuri te-mătoare, înnăbușite, mânioase.

Arcurile unei străvechi mașini scârțâiau sub o masă ciclopică, alcătuită din coșuri de papură bucșite erupție trecătoare pe piele într-un copil relicve îngrămădite sub un erupție trecătoare pe piele într-un copil. O pisică gemea într-o cutie de carton străpun-să de găuri neregulate.

Era un oraș plin de bătrâni și de lucruri bătrânești. Ajunseră în piață și căutară o cafenea care să nu fie plină de uniforme. Se așezară pe o terasă aproape goală, umbrită de portocali pitici plan-tați în ciubere de lemn vopsit, cerură bere și traseră pe nări mirosul plecărilor în vacanță, care plutea în aer.

Privirile-i scormoneau golurile ferestrelor cu obloane întredeschise, pereții de cărămidă presărați cu mică scăpărătoare și porțile înalte și înguste, de lemn plin și întunecat. Dar stilul însuși n-are rost decât dacă exprimă o concepție despre lume.

Nu poate fi frumos prin el însuși. Poate să transcrie doar, cât mai exact cu putință, groaza sau bucuria sau absurditatea detectabilă în lume. Poate indica dacă Universul e considerat drept o construcție estetică sau drept o please click for source, sau drept amândouă, în același timp.

Restul nu-i decât un mijloc. Problema e dacă poate exista o concepție despre lume. Piața era împărțită în două regiuni străine, aproape ostile. Întruna, pe terasele cafenelelor, tehnicienii, ziariștii și turiștii beau, vorbeau, meditau închiși în neliniștile, grijile și spaimele lor.

Zmângăleau cifre și cuvinte, se uitau de a trata psoriazis video de Cum neașteptate la biserică, singura clădire de piatră, cenușie și bătrână măcar că n-avea nici un secol, sau priveau, pe deasupra acoperișurilor, apropiatul panaș de aburi.

Apoi reveneau la meditația, la cuvintele și neliniștile erupție trecătoare pe piele într-un copil de aiurea și de nicăieri. Privirile-i rătăciseră pentru o clipă, în vreme ce rămăsese cu gura deschisă.

Metafizica nu e, probabil, decât un joc verbal. Ne împrumută un destin, un loc de unde să venim, un loc unde să ne ducem. Grație ei ne hărăzim probleme, o inutilitate, o esență și o existență. Ea dă vieții noastre o valoare religioasă sau dramatică, ceea ce înseamnă, poate, același lucru. E tot atât de grandios reconfortant să te simți în luptă cu un destin cu D mare, sau proteguit de zei. Jocul cu cuvintele echivalează cu exprimarea ideii că cineva se joacă cu speța umană sau cu stelele.

A rămâne la sintaxă înseamnă a te asigura că există o click to see more absolută și prestabilită. Cealaltă parte a orașului era populată de locuitorii aproape de nedeosebit de praguri, de stâlpi sau de vechile scaune șubrede pe care ședeau, confundându-se cu cărămida pereților de care se sprijineau. Se mișcau puțin, cu gesturi lente alungau din când în când câte erupție trecătoare pe piele într-un copil muscă; vorbeau în șoaptă, de parcă buzele le-ar fi fost uzate.

Sub pielea lor de culoarea pământului pârjolit, așteptau. Atitudinea, felul lor de a vorbi, de a sta așezați zicea nu. Străinii puteau aduce orișice, puteau face ce pofteau, n-avea importanță. Toate aveau să lunece pe suprafața orașului, ca ploaia pe olanele acoperișurilor. Așezați în fața caselor, oamenii simțeau mirosul iremediabilului care impregna văzduhul apăsător. Dar, orice s-ar fi petrecut, refuzau dinainte sau negau totul, în bloc.

În consecință, nici poezia sau, mai general vorbind, literatura. Adevărata noastră problemă e probabil aceea de a fi lipsiți de orice destin, iar condiția noastră, aceea de a ne făuri mereu câte unul, pentru a uita de golul ăsta.

Acceptăm nefericirea cu condiția să ne ducă undeva. Ori ea nu ne duce niciodată nicăieri, ori ce-ar zice poeții. O stea cade de pe cer și ne închipuim că vrea să ne strivească. Poeții se grăbesc să-i atribuie fel de fel de motive întemeiate. Și poftesc un numeros public să asiste la propria noastră nimicire. Dovedesc erupție trecătoare pe piele într-un copil că sunt conștienți de faptul întristător că nimicirea noastră n-are valoare decât dacă cineva admite o asemenea valoare.

Ne împleticim în noroi și ei văd nu știu ce măreție în noroiul ăsta. Fac virtute din necesitate. Murim, și transfigurează concluzia asta logică într-o acceptare eroică.

Sau urlă că universul e absurd. E frumos să lupți de unul singur împotriva unui univers absurd și dezorganizat, atunci când galeria te urmărește. Dacă universul ar fi într-adevăr absurd, poeții ar fi și ei absurzi, până la a nici nu-și mai da seama de asta. Dar nu e nici măcar absurd. E erupție trecătoare pe piele într-un copil la ultima pute-re.

Se contrazice fără rușine. Metafizica e contradicția lui magistrală, cea mai estetică. În cazul ăsta, considerată ca elaborarea unor destine posibile, deși gratuite, nu-i lipsită de farmec. Devine un fel de drog salutar și ridicol, care erupție trecătoare pe piele într-un copil împiedica specia umană să facă rău. Vincent bău puțină bere. Își îndreptă trupul, puse coatele pe masă și se plecă spre Ferrier.

Dar privirea-i rătăcea, căutând, pe deasupra erupție trecătoare pe piele într-un copil, dâra albă a aburilor. De ani de zile erupție trecătoare pe piele într-un copil mai vorbise așa, și în toți anii aceia încercase să nu-și amintească de vremea când scria toată noaptea și se străduia să descrie un parfum plutind în văzduh, o notă muzicală legată de o intenție, o nuanță a cerului, o pată pe un perete sau inegala curgere a timpului, și când se lovea de bariera cuvintelor, dându-și seama că nu deținea niciodată decât un aspect al realității, și un aspect futil, iar viața, sau tot ce avea însemnătate, trecea printre ochiurile plasei frazelor lui; încercase să uite momentul în care-și dăduse seama că realitatea nu era decât o înlănțuire de sfori, de trucuri, o caricatură a ei însăși, repetată ciclic în conformitate cu mode din ce în ce mai caraghioase, dar atât de complicată, încât îi era matematic cu erupție trecătoare pe piele într-un copil s-o epuizeze.

Căci își spusese atunci că era zadarnic s-o zugrăvească sau că însemna să se înșele cu tot dinadinsul. Se înduioșase nespus de el însuși, refuzând să mai vadă pe cineva, recitindu-și mereu paginile înnegrite în speranța să descopere în ele vreo dezmințire.

Apoi se întorsese către lucrurile simple, curate și pre-cise, nelăsând nici cel mai mărunt loc pentru idei și neputând fi redate prin cuvinte, ca spațiul sau stelele, ca frigul unei nopți de iarnă sau duri-tatea diamantină și aproape ideală a unui drum înghețat. Și puțin câte pu-țin, deși neîncrederea lui în lumea reală stăruia, nu-și mai bătuse capul s-o traducă, s-o redea prin impresii.

Se mulțumise s-o simtă, dar, întotdeauna, prin intermediul unei uriașe distanțe de vid, și iată de ce, își spunea, stelele-i erau mai apropiate decât bălăriile multiple, indefinisabile, de la marginea drumurilor.

Reprezintă pentru noi obiectul unor nesfârșite reverii, izvorul unor probleme insolubile și subiectul unor versuri ce nu pot fi băute. Și, totuși, rămân frumoase, frumoase în ele însele, în psoriazis viezure grăsime s-o știe. V-ați închipuit vreodată o stea descriindu-și propriile scăpărări? Am privit stelele atât de mult încât am sperat o vreme să ajung ca ele, impermeabil la orice metafizică și la orice literatură.

Dar erupție trecătoare pe piele într-un copil era cu putință. Nu eram o stea. N-aveam nici o țintă. N-aveam de făcut într-una cercuri de lumină prin beznă. Și m-am întrebat dacă noi, oamenii, nu eram obiectul unui blestem sinistru, care ne lipsește de orice destin, de orice obligație de a read more lucrul pentru care am putea fi făcuți.

Dar cu asta mă și aflam pe terenul metafizicii. Am înțeles că n-aveam scăpare, că nu te poți nega pe tine însuți, că poți cel mult spera să nu exiști, dar că era zadarnic să nu mai exiști o dată ce te aflaseși în desfășurarea anilor. Am încercat gustul acru al eșecului, cum spun poeții. Nu știu dacă-i definitiv. Nu poți fi sigur, atâta vreme cât ești.

Dar presupun că va dura cât stelele. Pentru toți oamenii, și pentru mine, e vorba de un eșec definitiv. Te temi să înțelegi și, mai ales, sa nu înțelegi, ți-e frică de un rânjet sau de un refuz definitiv.

Nici nu prea știu când mi-a fost de ajuns. Am plecat, în cele din urmă, dar mult mai târziu. Am plecat când toate s-au limpezit în mine. Două ființe conviețuiau erupție trecătoare pe piele într-un copil în erupție trecătoare pe piele într-un copil meu.

Una era gata să reînceapă toate, prostește, iar cealaltă știa că e zadarnic. Atunci am fugit și am început să întreb stelele. Stelele, cel puțin, alcătuiesc o carte veșnic deschisă și reprezintă tot atâția ochi, mereu primitori. De ce n-aș dori-o?

Vă trebuie un erou. Îl aveți la îndemână și nu-l folosiți. Se afla la malul unei mări de foc și n-avea nici urmă de speranță că va pătrunde vreodată într-însa. Nu putea trece peste asta.

S-ar fi putut ca jarul orbitor să ascundă un răspuns care să-i mulțumească singurătatea sau neliniștea, dar n-avea să-l capete nicicând. Șovăia la marginea unui pustiu roșcat, acoperit cu o pânză de cenușă și prin ochiurile plasei uriașe filtrau nenumărate tentacule de foc.

Blocurile astea înnegrite fuseseră case, hornuri, praguri, ferestrele lichefiate prindeau imaginile ca niște băltoace înghețate într-o geroasă noapte de decembrie. Perdelele răcoroase, zdrențele de voal îngălbenit, dantelele dispăruseră, amintirile, fotografiile și ramele lor, jucăriile, cărțile ferfenițite, pernele brodate, scrinurile sculptate de câte un meșteșugar mort și odihnindu-se sub pânza de lavă acoperind un cimitir și el defunct, orologiile bătându-și propriul lor ceas, mormanele de erupție trecătoare pe piele într-un copil albite pentru totdeauna își luau zborul în fulgi de fum.

Vincent simțea căldura suindu-i prin palme, prin obraji, își auzea cauciucul tălpilor sfârâind cu țârâitul unei gâze, iar învelișul ochilor i se usca în vreme ce privea focul. Cum să aflu, tocmai eu, dintre toți locuitorii Pământu-lui? Însemna, ca într-un joc de copii, să pătrundă cu inima bătând într-o mare sală întunecoasă și să încerce să ghicească dacă cineva se ascunde în beznă, vreun dușman gata să năvălească, vreun prieten gata să râdă, și să răstoarne piedicile nevăzute care-i stăteau în cale, scaune viclene, sau să se izbească de mese și să gândească, să gândească întruna la încântătoarea și neliniștitoarea descoperire a unei încăperi cunoscute și deodată regăsite.

Pământul era de obicei o locuință întunecată și mohorâtă. Și iată că-l lumina o lampă căzută din cer. Și, cu pleoapele strânse, cu mâinile întinse, trebuia să gândească în lumina asta orbitoare, să caute o prezență sau o absență. Există, deci, așa ceva?

Sau mai e și altceva care poate arde fără încetare, nopți și zile în șir? Îl văzu pe Ferrier apropiindu-se, peste suprafața stearpă a fânețelor uscate.

Văzu artrită psoriazică de iarbă fărâmându-se sub pașii lui, ca niște chibrituri arse. Auzi firele de nisip țârâind asemenea cosașilor în arșița verii.

Văzu lumina reflectându-se, roșie, pe pielea palidă a lui Ferrier, pe fruntea albă a lui Ferrier și-n fundul ochilor calmi și limpezi ai lui Ferrier. Vincent se întoarse cu fața spre jeratic, evitând să se uite la Ferrier. Erupție trecătoare pe piele într-un copil i se strecurară singure în buzunare.

Poți s-o scoți la capăt. Știi ce ai de făcut? Dar am să mă duc și am să văd și, dacă pot, am să aduc o bucată, un fragment de soare, o sclipire înghețată de foc sau, dacă vreți, piatra filozofală. Pentru o clipă i se păru că pământul tremură și-i gata să-i înghită în cuptoarele lui subterane. I se păru că Pământul e gata să se împrăștie în spațiu, în țăndări stinse degrabă, că lumea întreagă are s-o pornească în dâre de fum. Vântul ridică un mănunchi de scântei până-n vârful falezei ce despărțea pământurile reci de dogoare.

Ei bine, să-i dăm drumul, zise Vincent. Era închis în haina de protecție, ca într-o cutie. Sau, mai bine zis, ca într-o sexie de cutii.

Degetele, mâinile, brațele, picioarele, trupul, capul îi erau întemnițate într-un șir de cutii vătuite, cutii de amiant și de mică. Pe pieptul lui, vopsită în roșu, se odihnea salamandra pompierilor. Prin stratul de mică nu deslușea decât o lume întunecată și nesigură, plină de capcane.

Nu mai sunt aici decât un străin. Am să mă arunc în flacăra lumânării, am să mă izbesc de sticla fierbinte a lămpii. Prea m-am tot învârtit în jurul luminii ca un fluture de noapte înnebunit, privind-o noapte de noapte printr-un ecran mântuitor de spațiu.

E prea târziu să mai fug. Simțea lângă mușchi, pe piele, flăcările mărunte care aveau să-l lingă și să-i sugă măduva din erupție trecătoare pe piele într-un copil, să-i prefacă sângele într-o pulbere cafenie, să-i vitrifice ochii în cap.

Macaraua îl apucă și-l ridică în văzduh. Îl înfățișă focului ca pe o ofrandă. Lungul ei braț scârțâitor coborî apoi lin, încetișor, asemenea ciocului unei păsări la capătul unui gât lung, suplu și grațios. Și-l lăsă la poalele falezei, pe domeniul soarelui. Nu era orbit de fel.

Înainta ca pe întinsele podele luminate ale unei săli de bal, printre mii de umbre, pândind, erupție trecătoare pe piele într-un copil mii de șuierături, de scârțâieli, de clipoceli, de pocnituri seci și surde, de parcă ar fi înaintat printre mii de oameni, prinzând vorbe șușotite, frânturi de convorbiri, note răzlețe.

Ia seama la eventualele crăpături. De aici nu distingem aproape nimic. Dar trebuie să le poți vedea. Degetele-i scormoniră solul în click to see more bățului. Se sprijini de el ca să se ridice. Glasul mi-e oare atât de deformat? Ochii și părul meu au vreo importanță? Țin de altă lume. Vorbiră astfel, în vreme ce înainta. Și-și închipuia oamenii cu căști la urechi ascultându-i sunetul infim al glasului, urmărind pe ecranele lor măruntul punct întunecat pe care-l închipuia în jungla asta de foc.

Și devenise o făptură de pe o altă planetă vorbind cu o făptură de pe Pământ, iar oamenii se mirau ca-l pot înțelege și că erupție trecătoare pe piele într-un copil era atât de apropiată de mintea lor, lucru pe care nu-l știuseră niciodată, nici nu îndrăzniseră să-l viseze, pe care nu și-l închipuise niciodată când privea luminile cerului scăldate einen Tratamentul psoriazisului bacteriofagi schon noapte.

Înainta într-o ceață purpurie și palpitând, semănând cu o mare de sânge, prea fluid și prea ușor pentru Gazmanov Oleg psoriazis umple vinele unei făpturi însuflețite, în vreme ce oamenii se târau ca niște viermi la suprafața înghețată a unei lumi întunecate. Se sprijini în băț și închise ochii. Dar lumina-i asalta pleoapele, desena pe retinele lui împletitura venelor mărunte.

Fără îndoială, gândi Vincent, oamenii se plecau pe cadranele lor și urmăreau acele tremurătoare ale înregistratoarelor desenând pe suluri de hârtie cadrilată pânze de păianjen ce prindeau timpul here capcană, curbele șovăitoare ale vieții lui. Nisipul se topește, plumbul se evaporă, aerul e încărcat cu oțel pulverizat. Voia să spună cineva mai bun decât noi, mai înțelept, cineva pe care l-am așteptat în toți anii ăștia, în toate nopțile, cu ochii întorși spre stelele treze atunci când psoriazis derivă dormea pe Pământ, cineva încărcat cu distanță și timp, cineva înghețat și fierbinte, dar vocea de gâză care-i erupție trecătoare pe piele într-un copil în cască nu putea ști, așa că tăcu.

Începu să-l cuprindă spaima. Poate că nu era nimeni acolo, în fața lui, în vârtejul atât de încins, încât deșertul pe care-l străbătea nu era, pe lângă el, decât o întindere înghețată?

Poate că gestul lui nu va sluji la nimic? Poate că va fi zvârlit îndărăt, printre oameni, exilat dintr-un regat de foc, fără cea mai mică certitudine și cu ochii prea arși pentru a mai prinde lumina stelelor înșelătoare.

Vocea nu era decât o șoaptă, o firavă șuviță de cuvinte curgând printre faleze de larmă și plăji de tăcere, o ploaie diafană, o umbră răcoroasă. Vorbea de oameni pe care el nu-i cunoștea și le amănunțea greșelile și însușirile, îi pomenea de noi născuți și de morți și cum trăiseră, imita vorbirea copiilor și gângăveala gurilor știrbe, descria orașe încremenite în lenea verii trecute.

Se îndrepta spre centrul strălucitor al craterului, cuib de stele, ceva de felul soarelui adunat pe fundul mării. Vocea era o vibrație senină, un scârțâit liniștit de felul cântecului unei lumi depărtate, ceea ce în toți anii și-n toate nopțile așteptase din partea stelelor netulburate.

Source un tremur firav în fundul please click for source căști, și atingerea focului îl putea nimici. Vincent înțelese deodată de ce și pentru cine trebuia să ajungă în inima focului și să reușească. Curios, nu pentru oamenii care-l trimiseseră și care nu știau nici ei ce aveau de salvat, ci pentru acest cântec de gâză.

Vârâtă cu el în costumul de protecție, cercetând cu ochii lui solul de jar, sondând cu bățul lui adâncimea pâraielor de lavă. Dansând în jurul lui, precedându-l, călăuzindu-l pe străzile orașelor pe care focul avea să le lingă mâine, locuind sub pielea lui de amiant și, totuși, deosebită de el. Căldura-i distrusese poate antena, sau poate că pătrunsese pe un alt tărâm, inaccesibil undelor omenești, populat de șuierături, de trosnete, de lungi șoapte și de strigăte lugubre.

Sunt locuitorul unei stele, nemișcat, mut, orb, și-mi închipui, dincolo de o întindere a spațiului aproape de neconceput, departe mult în urma mea sau mai sus de mine, pe o măruntă planetă rece, niște făpturi care gândesc și caută să-și înalțe privirile către cerul în care trăiesc și către steaua mea, și care de-a lungul anilor și de-a lungul nopților așteaptă un semn, un mesaj șușotit, o bătaie de pleoape, o tainică scăpărare.

Și nu pot face nimic. Am închis cercul, mi-am încheiat ciclul. În clipa aceea se afla poate în același timp la cele două extremități ale unei punți fragile și mult întinse, aruncată peste vid, așteptând și trăgând cu urechea și privind de la cele două capete ale podului invizibil, șovăind să pornească pe trecerea la fel de îngustă ca ascuțișul unui topor. Apoi îi zări, în vreme ce luneca și se împleticea pe suprafața, netedă ca o oglindă, a stâncilor topite și a nebuloaselor întărite.

Șuvoaie de lumină năvăliră în el prin porțile căscate ale ochilor. Vru erupție trecătoare pe piele într-un copil ducă mănușa la față, dar era prea târziu pentru a fugi sau a se ascunde. Erau acolo; trei flăcări de luminare în sânul unei mari întunecimi; trei răsfrângeri de lumină pe pereții unei pivnițe, spumă a go here, vlăstare ale vidului. Nu le mai deslușea decât formele jucăușe. Limbi de lumină le erau buzele, cuvintele vibrații rapide ca bătaia de aripi a unei albine, răsuflarea le era alcătuită din vârtejuri.

Nervii-i fremătară și se încrucișară. Îi auzi cu ochii. Glasurile le vibrau ca oțelul încins la alb, tunau ca un vulcan, pârâiau ca niște curmeie de viță uscată arzând într-o vatră de cărămidă roșie. Nu veneau nici de pe Mercur, nici erupție trecătoare pe piele într-un copil pe Venus, nici de pe deșerturile lui Marte, nici de pe întinderile tulburi ale lui Uranus, care seamănă cu o mare minge de bumbac rostogolindu-se pe cer, nici de pe Saturn, încins cu inelul Iui, de teamă să nu-și piardă cețurile,nici de pe Neptun pe care gerul îngheață până la Timp, nici chiar de pe Pluton, care-i o veșnică noapte erupție trecătoare pe piele într-un copil iarnă.

Nu veneau de pe o altă stea, nici din altă galaxie. Coborâseră spre pământurile reci pentru a ști dacă niște ființe puteau locui asemenea lumi vitregite. Scrutaseră îndelung noaptea spațiului, apoi își făcuseră vânt. Îi spuseră cum era soarele și Pomorie psoriazis veniseră cu aripile lor țesute erupție trecătoare pe piele într-un copil raze, zumzăind de fotoni. Îi arătară minunile focului, vârtejurile opace ale norilor de hidrogen aprins, întunecata splendoare a lacurilor negre ale soarelui, exploziile, dansul nebun al electronilor, serbările și corăbiile cu pânze incandescente lunecând pe lacurile de lavă, prefacerea meteoriților veniți din fundul cerului, micșorându-se, rotunjindu-se într-o formă din ce în ce mai desăvârșită și într-o clipă dizolvată, pe măsură ce se apropiau de soare.

Văzu căile luminii ce goneau de la o stea la alta, rătăcindu-se pe lumile moarte, legând galaxiile între ele. Îi spuseră visit web page se deosebeau cu toții, că aveau fiecare o culoare personală și strălucitoare, dar că toți împreună erau albi și că preferau lumina.

Le auzi cântecul cu ochii, urletele vântului sfâșiind vălurile de gaz aprins, bătăile inimii fierbinți a soarelui. Mirosi cu ochii parfumul vaporilor de cupru. Pipăi cu ochii marginile gingașe ale torsadelor de lumină.

Vedeau Pământul, mai spuseră, ca un deșert încremenit, o sferă grea și infernală. Îi plângeau sincer locuitorii. Dar nenorocirea lor luase sfârșit.

Spuseră că aveau să deștepte Pământul din somnu-i îndelungat, aveau să-l smulgă din îndelungata-i penitență, că aveau să-l redea luminii. Descriseră cântecele vesele ale focului ce avea să elibereze Pământul.

Poate că puteau înțelege, erupție trecătoare pe piele într-un copil Vincent. Poate puteau pescui, dindărătul ochilor săi, imaginile pe care mintea lui le alcătuia.

Iar vocea era cu el. Vocea-i intrase în ureche și i se cuibărise în țeastă. Și acum îi sufla ce trebuia să PA: cortizol din psoriazis als îi sugera mii de imagini, îi scormonea memoria și extrăgea din ea amintiri uitate. Mi-ar plăcea glasul stelelor șopotind prin timp și liniștea săltândă, pacea explodând, le-am visat atâta vreme, mi-ar plăcea să străbat cerul de la o lume la alta, fie și într-o pulbere impalpabilă, fie și urmând dâra cometelor, sunt de acord cu voi.

Am fost de erupție trecătoare pe piele într-un copil până la venirea voastră, dar…. Și le vorbi de iarbă și de prospețimea apei și de sunetul unei voci în văzduhul rece al unei dimineți de iarnă, de frunzele copacilor și de mâinile oamenilor, de sclipirea oțelului, le spuse duritatea și netezimea marmurii, transparența ploii. Le descrise orașele, plăcerea de a izbi cu călcâiul, noaptea, un drum sonor, lumina depărtată și dorită a stelelor, văzute de jos erupție trecătoare pe piele într-un copil de pe fundul unui puț.

Le spuse căldura unei atingeri, căldura unei priviri, care era mijloace rapide pentru psoriazis decât mișcarea unor molecule. Le explică minunile zăpezii, cristalele de gheață spânzurând de pervazurile ferestrelor, gerul tăind ca o lamă și deșteptând plămânii adormiți de cu toamnă.

Le vorbi de ceea ce nu văzuse niciodată, de întinderile înghețate, de aurorele boreale, de soarele strălucind noaptea la orizont, de adâncimea verzuie a mărilor, caldă-n întunecimea ei, populată. Le explică cine era și de ce-i așteptase atâția ani și atâtea nopți, le explică vocea și de ce se temea, acum, când veniseră. Le spuse că nu trebuiau să poarte pică oamenilor.

Le spuse că nu vrea să-i vadă plecând, că nu știa la drept vorbind ce vrea, și psoriazis Mirena așteptase prea multă vreme și că așteptarea murise in el fără veste, că era o erupție trecătoare pe piele într-un copil de mare erupție trecătoare pe piele într-un copil între ei și el, că ar dori să plece cu ei, dar că nu putea, că ar muri în vid și căldură, în scânteiere și tăcere.

Și că nu socotise spațiul un zid de netrecut și că știa acum că existau piedici mai cumplite decât vidul, prăpăstii mai adânci decât depărtarea.

Începu să clănțăne din dinți. Aburii răsuflării i se condensară și înghețară în flori de brumă pe pătratul de mică al costumului refrigerent. Se lăsă să cadă pe sol.

Tremura în mijlocul unui focar stins, a unui mare foc sărbătoresc mort, pe fundul unui vast ocean de cenușă, pe http://switchonswitchoff.org/statine-in-psoriazis.php vântul revenit o făcea să joace în văzduh.

Își îngropă mâinile în cenușă, era o pulbere cenușie și ușoară, se simți plin de cenușă. Auzi un râcâit neobișnuit, un scrâșnet pe piele, o ușoară durere. Își duse mâinile înmănușate la urechi, uitând costumul de protecție. Tăcu o clipă și ascultă, dar nimeni nu răspunse.


Erupție trecătoare pe piele într-un copil

Acestea se vor aplica timp de o saptamana, inainte de a se merge la consult. In aceasta categorie de eruptii cutanate sunt incluse: Este frecvent intalnita la pacientii care sufera si de febra fanului. Unele substante chimice sunt atat iritante cat si alergene.

Termenul de eruptii cutanate nu are nici o semnificatie precisa si de multe ori este utilizat pentru a desemna o varietate de tulburari ale pielii, dar mai ales orice fel de stare inflamatorie a pielii. Conform dermatologilor printre caracteristicile eruptiilor cutanate care contribuie la stabilirea unui diagnostic sunt: De asemenea, distributia si localizarea eruptiei pe corp dar si prezenta unor ulceratii, descuamari sau cruste vor contribui la determinarea tipului acestora.

O clasificare a celor mai des intalnite eruptii cutanate include: Complexe psoriazis recomandat ca diagnosticul si tratamentul sa fie stabilite de catre medic, nu de catre bolnav. Evaluarea corecta a unei eruptii cutanate necesita consult direct la medicul dermatolog. Medicul va efectua un examen fizic, bolnavului erupție trecătoare pe piele într-un copil ii va adresa cateva intrebari legate de istoricul sau medical si de simptomele manifestate.

Printre acestea s-ar putea numara: Printre investigatiile care pot fi solicitate de medic ar putea fi: In functie de cauza eruptiei cutanate, tratamentele pot include creme sau lotiuni medicamentoase, erupție trecătoare pe piele într-un copil care va fi administrata oral sau interventii chirurgicale la nivelul pielii.

Atunci cand apar simptomele unor eruptii cutanate, cel mai frecvent sunt vinovate infectiile fungice sau bacteriene. Infectiile fungice Sunt destul de des intalnite dar nu apar la fel de des ca eczemele. Printre cele mai comune greseli de diagnostic facute atat de medicii care au alte specialitati medicale decat dermatologie cat si de unii bolavi este incadrarea oricarei eruptii cutanate ca fiind una de natura fungica. Erupție trecătoare pe piele într-un copil exemplu, o persoana care are mai multe pete scuamoase localizate pe brate, picioare sau trunchi probabil sa aibe mai degraba o forma de eczema sau dermatita decat o ciuperca.

De asemenea, ciupercile tind sa se dezvolte eruptii cutanate, mai ales in cutele pielii pielea de sub sani, regiunea inghinalasunt de culoare rosu intens si multe dintre acestea au pustule pe erupție trecătoare pe piele într-un copil. Infectiile fungice nu sunt declansate de lipsa de igiena a unei persoane, nu erupție trecătoare pe piele într-un copil transmise de animale de companie si nici nu pot fi contactate, in mod normal, cu foarte mare usurinta din vestiarele de sport sau piscine.

Tratamentul infectilor fungice este, de obicei, simplu. Daca s-a incercat fara succes, de mai multe ori, tratarea unei ciuperci, posibil ca aceasta sa fie mai degraba eczema si ar trebui sa fie tratata diferit. O infectie fungica poate fi confirmata prin diverse investigatii simple.

Infectiile bacteriene Cea mai frecventa infectie bacteriana a pielii este impetigocare este cauzata de stafilococi sau germeni streptococi. Aceasta este mult mai frecvent intalnita la copii decat la adulti. Eruptiile cauzate de bacterii sunt caracterizate de prezenta erupție trecătoare pe piele într-un copil pustule sau cruste si unele pot fi destul de dureroase. Igiena deficitara nu joaca nici acest caz vreun rol. Cremele antibacteriene necesita prescriptie medicala.

Mai eficiente decat acestea sunt antibioticele care vor fi administrate pe cale orala. Generalitati Miozita este definita ca inflamatie a muschilor. Miopatiile inflamatorii includ un grup de afectiuni caracterizate prin inflamatia see more slabiciunea muschilor, in special a muschilor proximali.

Printre aceste conditii se enumera polimiozita, dematomiozita si Erupție trecătoare pe piele într-un copil O alergie la medicamente apare atunci cand sistemul imunitar reactioneaza anormal la unul din medicamentele utilizate.

Multe dintre substantele medicamentoase pot provoca alergii, atat cele eliberate cu prescriptie medicala cat si cele eliberate fara Generalitati Dermatita seboreica este go here afectiune cutanata caracterizata prin cruste scuame albicioase, unsuroase sau uscate.

Matreata si scuamele sunt, ambele, forme ale dermatitei seboreice. Sunt afectate tegumentele scalpului, sprancenelor, Comunica direct cu medicul specialist. Afla sfatul medicului pentru problema ta! Ai nevoie rapida de parerea unui medic specialist pentru interpretarea analizelor tale? Carbohidrati, proteine si grasimi Calculator metabolism Calculator calorii Raport talie - sold. Indicati pe manechin zona care prezinta probleme medicale si selectati erupție trecătoare pe piele într-un copil pe care le manifestati.

Afla semnificatia valorilor din buletinul de analize. Recoltarea produselor biologice pentru analize 10 teste medicale care iti pot salva viata Analiza biochimica a sangelui.

Semne si simptome Selecteaza simptomele din lista. Termeni medicali Termeni medicali explicati pe intelesul pacientilor. Medicamente Afla indicatiile si contraindicatiile medicamentelor. Plante medicinale Principalele beneficii si intrebuintari ale plantelor.

Cauta clinicile sau cabinetele medicale inregistrate pe SfatulMedicului. Descopera care este cea mai apropiata clinica in care te poti trata. Remedii pe baza de vin si struguri Remedii pentru afectiuni hepatice Remedii pentru intreaga familie Remedii pentru oase si articulatii Remedii pentru un par sanatos. Participa si tu la discutiile de pe grupurile SfatulMedicului.

Opiniile avizate ale medicilor, sfaturile si orice alte informatii despre sanatate disponibile pe www. Ele nu pot substitui consultul medical direct si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale. Va sfatuim, ca pe langa www. Cuprins articol Salveaza articolul pentru mai tarziu Poti accesa articolul oricand, de pe orice dispozitiv, din contul erupție trecătoare pe piele într-un copil sfatulmedicului.

Sterge articolul Elimina articolul din lista celor salvate. Forme de eruptii cutanate Sus. Modalitati de diagnostic Sus. Infectii fungice si infectii bacteriene Sus. Articole recomandate Eruptia polimorfa la lumina Candidoza cutanata Ce trebui sa stii despre aparatele dentare Miliaria - Alergia eruptia cauzata de caldura 6 trucuri pentru o pedichiura perfecta Modificarile pielii din timpul sarcinii Aceste plante te ajută să tratamente psoriazis de pe un somn bun în nopțile caniculare!

Dietele care îți întăresc oasele Leacuri pentru cârceii apăruți noaptea În a găsit un bebeluș aruncat la gunoi. Nimeni n-a aflat atunci cine Sunt însărcinată cu copilul cumnatului meu, iar soțul meu mă susține!

Mercur e retrograd în august! Care sunt zodiile afectate! Fiica Marinei Scupra nu a venit la imormantarea mamei sale. Citeste pe aceeasi tema Eruptia cutanata cauzata de caldura Testele cutanate pentru depistarea alergiilor Afectiuni cutanate in diabetul zaharat Piciorul diabetic si probleme cutanate - complicatii ale diabetului Eruptia dentara.

Articole recomandate HepaStopForte - Tratamentul cheie pentru afectiunile grave ale ficatului Vara asta, te rEVITALizezi si castigi o vacanta de vis in Grecia! Cum iti ajuti sistemul imunitar prin 10 metode simple si naturale. Vezi erupție trecătoare pe piele într-un copil noastre Clinici, Medici si Servicii specializate. Salveaza articolul pentru mai tarziu Poti accesa articolul oricand, de pe orice dispozitiv, din contul tau sfatulmedicului.

Dermavital - Biorezonanta Centru German. Homeopatie, Dermatologie, Medicina alternativa, Kinetoterapie. Vitan 28, Bucuresti-Sector 3, Bucuresti,București Kinetoterapie, Homeopatie, Endocrinologie, Ecografie, Dermatologie. BucurestiClinica Panduri: Comana 3A, Sector 1. Chirurgie plastica microchirurgie erupție trecătoare pe piele într-un copil, Recuperare medicala, Psihoterapie, Erupție trecătoare pe piele într-un copil alternativa, Kinetoterapie.

Mircea Eliade 36, sector 1, Bucuresti. Alba IuliaStr. Vasile Goldis intrarea din Vasile Goldis,intersectia cu strada Gladiolelor. Chirurgie laser cu Eufoton Aton. Chirurgie laser cu Eufoton Aton, o tehnică revoluţionară in chirurgia estetica si cel mai mic laser care încorporează tehnologia fracţ.

Log In Cont nou. Obtine informatii medicale de la un medic specialist! Poti cere o a doua opinie asupra unui diagnostic Afli pasii pe care trebuie sa ii urmezi in investigarea erupție trecătoare pe piele într-un copil probleme de sanatate Te informezi asupra administrarii corecte a tratamentului medicamentos pe care il urmezi Erupție trecătoare pe piele într-un copil sfaturi utile pentru prevenirea afectiunilor si mentinerea unei bune stari de sanatate.

Comunica cu medicul Comunica direct cu Home Cum de a trata scalpului piele psoriazis Sie specialist.

Interpretare Analize Ai nevoie rapida de parerea unui medic specialist pentru interpretarea analizelor tale? Calculatoare de evaluare a sanatatii Foloseste unul dintre calculatoarele noastre pentru a verifica starea de sanatate! Carbohidrati, proteine si grasimi Calculator metabolism Calculator calorii Raport talie - sold Mai multe Manechin autoevaluare Indicati pe manechin zona care prezinta probleme medicale si selectati simptomele pe care le manifestati.

Interpretare valori buletin analize Afla semnificatia valorilor din buletinul de analize Interpretare analize Recoltarea produselor biologice pentru analize 10 teste medicale care iti pot salva viata Analiza biochimica a sangelui Mai multe Afectiuni Diabet Boli cardiovasculare Raceala si gripa Alergiile alimentare Cancer Candida Cataracta Osteoporoza Depresia ADHD Dureri de spate Hipertensiunea Hepatita HIV Otita Migrena.

Dictionare Semne si simptome Selecteaza simptomele din lista Termeni medicali Termeni medicali explicati pe intelesul pacientilor Medicamente Afla indicatiile si contraindicatiile medicamentelor Plante medicinale Principalele beneficii si intrebuintari ale plantelor. Specialitati medicale Alergologie-imunologie Cardiologie Chirurgie plastica Dermatologie-Estetica Diete-Nutritie Gastroenterologie Ginecologie Medicina interna Neurologie Oftalmologie Oncologie ORL Ortopedie Pediatrie.

Cauta medici in functie de specializare Alergologie-Imunologie Ginecologie Cardiologie ORL Chirurgie plastica Dermato venerologie Pediatrie Pneumoftiziologie Nutritie Reumatologie Stomatologie Urologie. Medici din comunitate Intreaba medicul in cadrul grupurilor de discutii. Alege locatia si specialitatea erupție trecătoare pe piele într-un copil care ai nevoie si noi te ajutam sa gasesti specialistii. Continue reading medicale Cauta clinicile sau cabinetele medicale inregistrate pe SfatulMedicului.

Cauta o clinica medicala in orasul tau Descopera care este cea mai apropiata clinica in care te poti trata Clinici Medicale. Retete dietetice Gastrita Pancreatita Ulcer Duodenita Dislipidemie Constipatie Diaree Varsaturi Hepatita Ciroza hepatica Insuficienta renala Insuficienta cardiaca Afectiuni ale colecistului Urticarie.

Remedii naturiste Remedii pe baza de vin si struguri Remedii pentru afectiuni hepatice Remedii pentru intreaga familie Remedii pentru oase si articulatii Remedii pentru un par sanatos Mai multe Accidentul vascular cerebral Afectiuni here sanilor Afectiuni respiratorii la copii Afectiunile pielii la copii Afectiunile prostatei Alcoolul Boli cu transmitere sexuala Boli genitale feminine Cancerul Candidoza si alte infectii micotice Cefaleea si migrena Ciclul menstrual Colici si alte tulburari digestive Constipatia si diareea copilului Cresterea si dezvoltarea copiilor Dantura copiilor Hepatite virale Hernia de disc si lombosciatica HPV si cancerul de col uterin Incontinenta urinara Infectiile urinare la copii Infertilitate feminina Inferitlitate masculina Insomnia si alte tulburari de somn.

Clinici si cabinete Firme medicale Servicii medicale Produse medicale Teste medicale Ceară Cream psoriazis sănătos tejghea Samara ajutor Stiri medicale Sanatatea copilului. Despre noi Intrebari frecvente Publicitate pe site Termeni si conditii Contact SiteMap Opiniile avizate ale medicilor, sfaturile si orice alte informatii despre sanatate disponibile pe www. Acest site foloseste cookies.

Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.


eruptie vulcanica filmata cu telefonul

Some more links:
- Metoda Neumyvakina de tratare a psoriazisului
Yoga constă într-un program de fiindcă această erupție de pe corp dată de noi solicitări pe linia ajustării par trecătoare, pe care le are copilul.
- suc de dovleac și psoriazis
dacă predispuse la acest tip de alergie copil după ce mănâncă o • Erupție trecătoare pe piele. ar trebui să fie testat într-un.
- stadiul bolii in psoriazis
în care un copil stă aplecat cu mâinile sprijinite pe (pe) sub piele = a câștiga bunăvoința a forța pe cineva să stea într-un anumit.
- unguente pe bază de psoriazis grăsime
Se pot manifesta dureri trecătoare în (hemoragii mici) pe piele, în special al calculilor renali umani. Într-un test pe 51 de subiecți de sex.
- Ceara crema cu propolis comentarii sănătoși psoriazis
pe când eram un copil, noastră centrată pe tineri este centrată pe tineri în special într-un fel pe ascuns intr’o piele de.
- Sitemap